ICCJ. Decizia nr. 1018/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1018/2004
Dosar nr. 14/2004
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 294 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpaţii:
- S.C.C. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., precum şi la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat detenţia preventivă de la 20 mai 2003 la zi.
- C.P. şi P.O. la pedeapsa de 4 ani şi respectiv 9 ani închisoare tot pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile şi distinct la plata cheltuielilor judiciare.
S-a reţinut că la propunerea inculpatului P.O., care mai comisese fapte penale, ceilalţi doi inculpaţi au hotărât să sustragă prin violenţă, lănţişoarele de aur de la gâtul unor persoane întâlnite întâmplător pe stradă. Astfel în dimineaţa zilei de 20 mai 2003 cei trei s-au deplasat pe raza municipiului Râmnicu – Vâlcea cu autoturismul condus de S.C.C., până în apropierea Pieţei Ostroveni. Ajunşi în piaţă, inculpatul P.O. şi fratele său C.P. au coborât, deplasându-se în vederea identificării unor potenţiale victime, în timp ce inculpatul S.C.C. a rămas în maşină.
Observând că partea vătămată T.R., care purta la gât un lănţişor cu medalion din aur, avea mâinile ocupate cu două sacoşe, astfel că nu se putea apăra, inculpatul P.O., a acţionat singur, lovind-o cu palma în piept şi smulgându-i bijuteria de la gât. Imediat a reuşit să dispară prin fugă, deşi partea vătămată a alertat cetăţenii din jur prin strigăte de ajutor.
Ulterior inculpatul împreună cu ceilalţi doi prieteni au amanetat bijuteria în schimbul sumei de 900.000 lei, pe care au cheltuit-o împreună. În cursul cercetărilor penale bijuteria a fost ridicată de la casa de amanet şi restituită părţii vătămate.
În aceeaşi zi, inculpaţii au ajuns pe raza municipiului Târgu-Jiu, deplasându-se apoi pe jos pe strada 9 Mai, de asemenea, manieră încât să ocupe toată lăţimea trotuarului şi să poată potenţialele victime. Întâlnind-o pe partea vătămată G.P., care purta la gât un lănţişor cu medalion din aur, inculpaţii au înconjurat-o, împiedicând-o să-şi continue drumul, au îmbrâncit-o de la unul la altul, iar C.P. a trântit-o, smulgându-i bijuteriile de la gât.
Prin intervenţia cetăţenilor alertaţi de victimă, inculpaţii care au fugit de la locul faptei, au fost reţinuţi, mai puţin P.O. care a dispărut, fiind dat în urmărire generală.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza plângerilor părţilor vătămate, proceselor-verbale de cercetare la faţa locului, a celor de identificare din grup, contractului de amanet, planşelor fotografice, raportului de constatare medico-legală cu privire la leziunile suferite de partea vătămată G.P., dovezilor privind restituirea bunurilor.
Apelurile declarate de inculpaţii S.C.C. şi C.P. împotriva sentinţei penale nr. 294/2003, au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Craiova, care prin Decizia penală nr. 520/2003 a reţinut că instanţa de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpaţilor şi a individualizat corespunzător pedepsele aplicate.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs inculpatul S.C.C., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, întrucât el nu a comis nici o violenţă asupra victimei, precum şi recunoaşterea unor circumstanţe atenuante cu efect de reducere a pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârile pronunţate, în raport de probele dosarului, Curtea constată că faptelor comise de inculpaţi li s-au dat o corectă încadrare juridică, iar pedepsele au fost judicios individualizate, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Este lipsită de relevanţă împrejurarea că inculpaţii au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie comisă în dauna părţii vătămate G.P., atâta timp cât au acţionat în baza unei înţelegeri anterioare şi au desfăşurat în mod concordant activităţile materiale prin care s-a realizat deposedarea victimei.
Recurentul S.C.C. a cooperat în mod nemijlocit la exercitarea violenţelor împotriva victimei, împingând-o pe aceasta către ceilalţi inculpaţi, după ce toţi au înconjurat-o. Chiar dacă nu a luat parte la acţiunea de smulgere a lanţului de la gâtul victimei, în raport de înţelegerea intervenită anterior între el şi ceilalţi inculpaţi şi la săvârşirea violenţei, inculpatul este coautor la infracţiunea complexă de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) lit. a) C. pen.
Aşa fiind, în cauză nu poate opera schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, se poate observa că instanţele au analizat atât modalitatea inculpatului recurent, de a participa la săvârşirea faptelor, lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea în cursul urmăririi penale, dar şi pericolul social ridicat al faptelor comise, împrejurare care nu poate determina recunoaşterea unor circumstanţe atenuante.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa detenţia preventivă de la 20 mai 2003 la 20 februarie 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 520 din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 mai 2003 la 20 februarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1017/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1020/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
