ICCJ. Decizia nr. 1308/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1308/2004
Dosar nr. 326/2004
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 511 din 6 august 2003, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-au înlăturat dispoziţiile art. 75 lit. b) C. pen., reţinute în rechizitoriu şi în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.D.V. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 1 februarie 2002, la zi şi s-a prelungit starea de arest cu încă 30 zile, respectiv de la 14 august 2003 până la 12 septembrie 2003, inclusiv.
S-au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat la 8.000.000 lei către fiecare dintre minorii R.M., R.I.A., prestaţie periodică globală de la data săvârşirii faptei la zi şi în continuare la 400.000 lei lunar, pentru fiecare din cei 2 minori, până la intervenirea unei cauze legale pentru stingerea sau modificarea obligaţiei.
În baza art. 11 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului, corp delict.
Inculpatul a mai fost obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.990.000 lei, acte medico-legale şi la 600.000 lei, onorariul avocat oficiu.
S-a reţinut că inculpatul locuia de 15 ani şi se gospodărea împreună cu concubina sa D.E., în imobilul din comuna Caraula, având doi copii minori, de 8 ani şi de 14 ani.
Pe fondul consumului de alcool, între cei doi aveau loc numeroase certuri, concubina plecând de mai multe ori din domiciliu şi revenind acasă, doar la insistenţele inculpatului. Datorită acestor certuri, băiatul cel mare R.I. a plecat de acasă şi locuia împreună cu bunicul său, acesta la rândul său aflându-se în relaţii încordate cu inculpatul.
În după amiaza zilei de 31 ianuarie 2002, inculpatul cu concubina şi fiul cel mic R.M., au servit masa de prânz, în jurul orei 16,30, consumându-se o cantitate apreciabilă de alcool.
După terminarea mesei, inculpatul s-a deplasat la prietenul său M.T., cu care a mai consumat 1,5 litri vin, precum şi bere, într-un local public, unde a angajat o discuţie contradictorie cu o persoană, apoi, după orele 20, s-a deplasat cu calul şi căruţa sa la domiciliu.
În timp ce deschidea porţile pentru a introduce căruţa, a întâlnit-o pe concubina sa, aflată în curte şi datorită stării tensionate în care se afla, a înjunghiat-o cu un cuţit, cu lama de 16,5 cm.
După orele 20,15, inculpatul a intrat în casă, unde minorul privea la televizor, şi i-a cerut acestuia lanterna, apoi a ieşit în curte şi de acolo şi-a strigat fiul. Ieşind din casă, minorul l-a observat pe inculpat, deasupra mamei sale, care era întinsă la pământ, cu faţa în sus, nemişcată, de faţă nemaifiind şi alte persoane.
Inculpatul l-a trimis pe minor la vecinul său L.I. şi atunci, când acesta a intrat în curte, l-a auzit pe inculpat, spunând „mă bagă asta în puşcărie". Cei doi au luat victima au aşezat-o în pat şi constatând că aceasta încă nu decedase, primul gest făcut de inculpat a fost acela de a înlătura hainele concubinei, exact în locul în care se observa o plagă tăiată abdominală, sângerândă.
Apoi, inculpatul a ieşit din casă şi a ridicat din apropiere un cuţit cu mâner de bronz care îi aparţinea, l-a arătat martorului L.I. şi fiului său şi apoi l-a introdus în teaca ce se afla agăţată în cuierul de la intrarea din camera de zi. A afirmat că acel cuţit era cel cu care fusese tăiată concubina sa, după puţin timp, în domiciliul inculpatului, au sosit mai multe persoane, respectiv C.N., C.I., C.D., inculpatul strigând din nou „G., mă bagi în puşcărie".
Victima D.E. (în vârstă de 32 ani) a decedat la locul faptei, înainte de a i se fi putut da vreun ajutor medical.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie, aprobate de Comisia de control şi avize Craiova, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei mixte interne şi externe, consecinţa plăgii tăiat-înţepate abdominale, cu interesarea peretelui abdominal, mezenterului, arterei iliace comune stângi şi muşchiului psoas stâng şi între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată. Se menţionează că în momentul morţii, sângele recoltat la autopsie conţinea 1,50 gr. %o alcool.
Inculpatul a declarat apel, susţinând că nu este el autorul infracţiunii, solicitând să fie achitat, iar în subsidiar, să i se reducă pedeapsa.
Prin Decizia penală nr. 562, din 4 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul, a dedus detenţia preventivă a inculpatului, de la 6 august 2003 la zi şi l-a obligat pe apelant să plătească 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, onorariu avocat oficiu, către Baroul de Avocaţi Craiova.
Împotriva acesteia, inculpatul R.D.V. a declarat recurs, reiterând motivele formulate în apel, în sensul că eronat a fost condamnat pentru infracţiunea de omor susţinând că nu este el autorul faptei, solicitând să fie achitat, iar în subsidiar să se reducă pedeapsa aplicată.
Prima critică formulată este nefondată.
Se constată că instanţele de judecată au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pe baza depoziţiei martorului ocular C.A. coroborată cu găsirea la locul faptei a cuţitului cu care s-a comis omorul şi care aparţinea inculpatului, cu declaraţia minorului R.M. şi concluziile raportului medico-legal de necropsie, în sensul că leziunile pe care le-a prezentat victima s-au putut produce cu un corp tăietor – înţepător, posibil cu cuţitul corp delict.
Pe de altă parte, se exclude ideea că victima să fi fost ucisă de o altă persoană înainte de sosirea inculpatului la domiciliu, cu cuţitul inculpatului şi fără ca minorul R.M., care se afla acasă, să fi observat această situaţie.
Aşa fiind, situaţia de fapt reţinută de instanţe, este cea reală şi nu este consecinţa unei erori de fapt.
Motivul de recurs privind greşita individualizare a pedepsei, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este fondat.
Într-adevăr, unele împrejurări de natură a uşura răspunderea penală a inculpatului, nu se reflectă în suficientă măsură, în cuantumul pedepsei aplicate.
Este vorba, de faptul că inculpatul nu a mai săvârşit condamnări penale şi că victima avea obiceiul de a consuma băuturi alcoolice, iar la necropsie s-a constatat o alcoolemie de 1,50%o.
În raport de aceste împrejurări, pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată, se apreciază incorect individualizată impunându-se a fi redusă, numai astfel realizându-se dublul scop al sancţiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare, dar şi de prevenţie generală.
Greşeala instanţelor, de individualizare a pedepsei, constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursul declarat de inculpat, să se caseze Decizia atacată şi sentinţa, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, care se va reduce.
Potrivit art. 381 C. proc. pen., se va deduce timpul arestării preventive, de la 1 februarie 2002, la data prezentei decizii.
Totodată, urmează a dispune ca, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.D.V. împotriva deciziei penale nr. 562 din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 511 din 6 august 2003 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, pe care o reduce de la 16 ani închisoare la 13 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 februarie 2002 la 5 martie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1307/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1318/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
