ICCJ. Decizia nr. 1397/2004. Penal. Art. 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1397/2004
Dosar nr. 574/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 170/ P din 20 august 2002, Parchetul Militar Constanţa a dispus trimiterea în judecată a inculpatului plt. de poliţie S.M.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 republicat, reţinându-se că la data de 26 aprilie 2002, a condus un autovehicul pe drumurile publice, deşi avea în sânge o îmbibaţie alcoolică care depăşea limita legală, provocând un accident de circulaţie minor.
Investit cu judecarea cauzei, prin declinarea competenţei, Tribunalul Constanţa a pronunţat sentinţa penală nr. 560 din 26 septembrie 2003, prin care l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, cu motivarea că fapta comisă nu este prevăzută de legea penală, întrucât la ora săvârşirii faptei acesta avea o alcoolemie de numai 0,65 gr. %o.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 403 din 19 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care procurorul solicita condamnarea inculpatului, susţinând că la data comiterii accidentului acesta prezenta o alcoolemie de 1,55 gr. %o.
Împotriva menţionatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs, solicitând casarea acestora în temeiul art. 3859 pct. C. proc. pen., întrucât, faţă de probele administrate, respectiv buletinul de analiză toxicologică nr. 1732 rezultă că în momentul producerii accidentului inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 gr. %o, cu mult peste limita de 1 gr. %o prevăzută de lege.
Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile formulate în recursul parchetului, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, soluţiile de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice.
Din probele administrate (procesul-verbal, schiţa şi planşele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, buletinele de analiză toxicologică şi declaraţiile martorului M.I., coroborate cu recunoaşterile inculpatului) rezultă că în seara zilei de 26 aprilie 2002, subofiţerul de poliţie S.M. participând la onomastica unui coleg de serviciu, a consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 22,45, inculpatul a plecat spre domiciliu cu autoturismul marca Dacia 1300. În timp ce conducea autovehiculul respectiv pe B-dul Aurel Vlaicu din localitate, din cauza oboselii şi a consumului de alcool, a pierdut controlul volanului, tamponându-se cu autoturismul, condus regulamentar de cetăţeanul turc M.I.
După accident, inculpatul a fost transportat la Spitalul Clinic Judeţean Constanţa pentru îngrijiri medicale, unde în jurul orei 0,55, i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, după care i s-au pus perfuzii.
În urma analizelor de laborator a celor două probe de sânge recoltate inculpatului la ora 0,55, deci după două ore de la producerea accidentului, s-a stabilit o alcoolemie cuprinsă între 1,50 şi 1,55 gr %o, aşa cum rezultă din buletinele de analize nr. 902 din 30 aprilie 2002 şi nr. 1732 din 25 iulie 2002 de la dosar.
În faza cercetării judecătoreşti, procedându-se la recalcularea alcoolemiei în raport de momentul producerii accidentului, respectiv între orele 22,30 – 22,45, s-a stabilit că aceasta se putea situa între 0,45- 0,65 gr. %o aşa cum rezultă din adresa nr. A.12/7657/02 din 13 februarie 2003 a Institutului de Medicină Legală Mina Minovici.
Cum această ultimă valoare a alcoolemiei, stabilită la nivelul Institutului Medico-Legal, nu depăşeşte limita de 1 gr. %o prevăzută de lege, în mod just, cele două instanţe au reţinut că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală şi au dispus achitarea lui în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Împrejurarea că cea de a doua probă de sânge nu a putut fi recoltată la un interval de o oră în raport de prima, aşa cum prevăd regulamentele în materie, nu poate fi imputată inculpatului, folosirea de urgenţă a perfuziei fiind reclamată de starea gravă în care acesta se afla după accident, dubiul creat astfel profitând inculpatului.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 403/ P din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpatul S.M.A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1396/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1398/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
