ICCJ. Decizia nr. 1496/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1496/2004
Dosar nr. 572/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 137 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Sălaj, s-a dispus condamnarea inculpatului C.S.G., în baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a constatat că fraţii victimei C.V. şi A.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 11.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul C.S. este fiul victimei C.G. şi au locuit împreună în locuinţa comună din satul Gălăşeni. În urmă cu circa 2 ani, victima a suferit o paralizie pe partea dreaptă a corpului,mişcându-se cu greutate, fără a mai putea vorbi. În aceste condiţii, inculpatul este cel care se ocupa de îngrijirea victimei, inclusiv, de hrănirea şi spălarea acesteia. Singurele venituri băneşti erau asigurate din pensia victimei, mama inculpatului părăsind familia când acesta avea un an şi 6 luni.
În ultima vreme, inculpatul rămăsese fără servici, consuma frecvent băuturi alcoolice şi devenea nervos.
În ziua de 14 septembrie 2003, inculpatul a cules struguri împreună cu martorul D.A., pe care i-a vândut martorului H.O.
Pe parcursul acestei zile, inculpatul a consumat în mai multe rânduri alcool, singur sau împreună cu cei doi martori.
Pentru că consumase alcool în timpul serii acasă la martorul D.A., inculpatul a adormit la locuinţa acestuia, plecând, în jurul orei 1,00, acasă unde şi-a găsit tatăl dormind.
Inculpatul a luat o secure şi i-a aplicat victimei o lovitură cu tăişul în zona gâtului. Victima a căzut lângă pat, unde inculpatul i-a mai aplicat două lovituri tot cu tăişul securii în aceeaşi zonă. A doua zi constatând că victima a decedat, a lăsat cadavrul pe pardoseală şi a încuiat uşa, părăsind locuinţa.
Victima a fost descoperită în ziua de 16 septembrie 2003 de martorul V.L., care împreună cu alţi vecini, au hotărât să intre în casă pe geamul spart.
S-a efectuat autopsia cadavrului şi s-a stabilit că moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe consecutivă secţiunii părţilor moi ale gâtului şi secţionarea coloanei cervicale.
Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp cu muchie tăioasă (secure).
În cadrul autopsiei s-a mai constatat la nivelul feţei şi a organelor genitale leziuni post mortem produse de rozătoare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul care a susţinut că a fost abuzat de victimă, pe fondul consumului de alcool, solicitând reducerea pedepsei şi a dispoziţiilor art. 75 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 13 din 14 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat hotărârea apelată numai cu privire la greşita reţinere a circumstanţei agravante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi rejudecând cauza în aceste limite, a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 75 lit. b) C. pen.
S-a motivat soluţia prin greşita reţinere a circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., care este exclusă de circumstanţa specială inclusă în conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor calificat şi care, în alte condiţii ar implica o dublă agravare a răspunderii penale; referitor la pedeapsa aplicată s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus, a declarat recurs numai inculpatul C.S.G., care prin motivele scrise, cât şi oral a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Critica a fost examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi nefondată pentru cele ce urmează.
Art. 72 C. pen., stabileşte criterii generale pentru proporţionalizarea pedepsei.
În considerarea acestor dispoziţii se poate spune că pedeapsa aplicată inculpatului, de 20 ani închisoare, se înscrie în limitele legale sancţionatoare ale textului în baza căruia a fost condamnat inculpatul, respectă în totul criteriile enumerate de prevederea legală ce se referă la individualizarea pedepsei şi nu se constată date care să justifice o reducere a cuantumului stabilit.
Împrejurarea în care a fost comis omorul, relaţia de rudenie apropiată, în linie directă, ce exista între inculpat şi victimă, dar mai ales modalitatea de concepere şi executare a activităţii infracţionale, prin aplicarea a trei lovituri cu tăişul securii în zona gâtului, dovedesc o periculozitate sporită a faptei şi făptuitorului, impunând o sancţionare adecvată.
Atitudinea procesuală sinceră a inculpatului şi regretul manifestat nu sunt împrejurări de natură a conduce la reducerea cuantumului pedepsei, aşa cum a solicitat recurentul.
În atare condiţii, neconstatându-se motive de casare în privinţa pedepsei aplicate, dar nici sub alte aspecte, cu ocazia verificării din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a hotărârilor recurate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge, ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa detenţia preventivă din pedeapsa aplicată, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.G. împotriva deciziei penale nr. 13/ A din 14 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 septembrie 2003 la 17 martie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1405/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1416/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
