ICCJ. Decizia nr. 1394/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1394/2004

Dosar nr. 4581/2003

Şedinţa publică din 11 martie 2004

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 97 din 7 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 1385/2002, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 42 C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, (pct. 1 din rechizitoriu) a fost condamnată inculpata M.I.: - 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea 21/1999, cu aplicarea art. 74 C. pen., raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de: 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 42 C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 42 C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de:

- un an închisoare.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit aceste pedepse şi i s a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de:

- 5 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

II. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 42 C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 (pct. 1 rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul C.I. la o pedeapsă de:

- 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea 21/1999 (pct. 1 rechizitoriu) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de: - 5 ani închisoare.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit aceste pedepse, i s a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de:

- 14 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 18 octombrie 2002, la zi.

III. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C., la o pedeapsă de:

- 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen. (pct. 1 rechizitoriu) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de.

- 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit aceste pedepse, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de:

- 10 ani şi 6 luni închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i-a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 13 decembrie 2001, la zi.

IV. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen. (pct. II rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul S.M.P. la o pedeapsă de:

- 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen. (pct. II rechizitoriu) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de.

- 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite aceste pedepse, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de:

- 10 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i-a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 18 decembrie 2001, la zi.

V. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 şi art. 76 C. pen. (pct. II din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul C.G. la o pedeapsă de:

- un an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 (pct. II rechizitoriu), cu art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de.

- 10 luni închisoare.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite aceste pedepse, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de :

- un an şi 4 luni închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 14 ianuarie 2002, la 19 ianuarie 2002.

VI. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 (pct. II rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul F.Ş. la o pedeapsă de: un an închisoare cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a drogurilor ridicate de organul de urmărire penală, cu dovezile din dosarul de urmărire penală.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul C.I. a sumei de 114.615.000 lei şi de la inculpatul S.M.P. echivalentul în lei a sumei de 840 mărci germane.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 10.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă ce a inclus şi onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul P.C.

Onorariul apărătorului din oficiu av. P.L., în sumă de 300.000 lei, conform delegaţiei nr. 226 din 25 mai 2002, urmând a fi achitat Baroului de Avocaţi Bihor din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

I. În data de 13 decembrie 2001, în jurul orelor 16,45, în parcarea din zona centrală a staţiunii Băile Felix, urmare a desfăşurării unor activităţi specifice de către lucrătorii din cadrul Centrului zonal CCO şi Antidrog Oradea, a fost surprins în flagrant inculpatul P.C., având asupra sa cantitatea de 200 pastile E., ce conţineau substanţe active MDMA (3,4 Metilendioximetamfetamină) şi N-etil MDA; MDEA (N-etil Metilendioximetamfetamină), care fac parte din Tabelul I, droguri de mare risc, anexă la Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului de droguri. Pastilele au fost ascunse în buzunarul stâng de la mâna hanoracului şi trebuiau predate inculpatei M.I.

Imediat după cea fost surprins de către organele de poliţie, inculpatul P.C. a arătat că s-a primit această cantitate de pastile de la inculpatul C.I. din municipiul Deva, care i-a dat instrucţiuni cu privire la modul de predare a acestora în staţiunea Băile Felix şi la încasarea sumei de bani ce reprezenta contravaloarea acestora. Totodată, inculpatul a arătat că a mai efectuat această operaţiune de transport şi livrare la sfârşitul lunii noiembrie 2001, pentru cantitatea de 70 pastile E. şi pentru care a încasat suma de 5.000.000 lei.

Şi această cantitate de 70 pastile E. a fost cumpărată de inculpata M.I., cu scopul de a distribui în municipiul Oradea, fiind găsită asupra acesteia la 12 decembrie 2001, cantitatea de 25 pastile. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, rezultă că toate pastilele conţin substanţa activă 3,4 MDMA.

Audiată fiind, inculpata M.I. a recunoscut că a cumpărat în perioada 2000-2001, în mai multe rânduri, cocaină (50 gr. cocaină, pentru care a plătit 4.000 mărci germane) de la inculpatul C.I. din Deva, căruia i-a predat o parte din bani prin curier, P.C., iar cealaltă parte prin mandate "on-line", din adresa nr. 330/27509 din 1 februarie 2002 a CN Poşta Română SA, rezultând că în perioada 10 martie 2001, 7 decembrie 2001, inculpatul C.I. a ridicat mandate" on-line", în valoare totală de 114.615.000 lei, care provine din vânzarea drogurilor.

S-a reţinut că inculpatul C.I., nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că niciodată nu a desfăşurat nici o operaţiune legată de traficul ilicit de droguri, dar declaraţia sa este combătută, prin declaraţiile inculpatei M.I., care atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată, care arată că "în perioada 2000 – decembrie 2001 m-am aprovizionat cu droguri, respectiv cocaină şi pastile E., de la numitul M. din Deva, pe care-l cheamă C.I.

Inculpatul P.C., în prezenţa apărătorului său arată că "în data de 13 decembrie 2001, în jurul orelor 13,00, a primit un telefon de la C.I., care i-a cerut să se întâlnească în faţa unui bloc din municipiul Deva. După circa 30 de minute s-a întâlnit cu M. în apropierea Hotelului Deva şi acesta i-a dat o pungă cu nişte pastile şi cu privire la care i-a spus să le transport în staţiunea Băile Felix şi să le lase sub scaunul şoferului, după care să se întoarcă. În urmă cu aproximativ 2 săptămâni a mai efectuat un transport cu o cantitate mai puţină de pastile E. Pentru transportul anterior femeia respectivă a pus sub bancheta scaunului de la şofer suma de 5.000.000 lei. A declarat că a primit cele 200 pastile E. de la numitul C.I., zis M., pe care îl cunoscuse de mai mult timp, cu care este în relaţii de prietenie".Ulterior, inculpatul P.C. a revenit asupra acestor declaraţii, susţinând iniţial că nu a primit drogurile de la inculpatul C.I., ci de la persoane necunoscute din Bucureşti şi Constanţa, iar în ultima declaraţie dată în faţa instanţei (după ce a fost audiat şi inculpatul C.I. şi care spune acelaşi lucru ca şi inculpatul P.C.) arată că drogurile le are de la un anume M.C., aceste ultime declaraţii ale inculpatului P.C., fiind înlăturate sub acest aspect avându-se în vedere caracterul lor contradictoriu, precum şi faptul că nu sunt susţinute de nici o altă probă.

Pe de altă parte, inculpatul C.I., recunoaşte că a primit suma de 114.615.000 lei de la inculpata M.I., prin mandate on-line, dar că aceşti bani reprezentau avansul pe care inculpatul C.I. i l-a dat inculpatei M.I., pentru a cumpăra de la aceasta o maşină, tranzacţie încheiată datorită unor neînţelegeri. Aceste susţineri sunt combătute, de asemenea, prin declaraţiile inculpaţilor M.I., care susţine că nu i-a vândut niciodată inculpatului C.I. şi nici nu a avut vreo maşină de vânzare şi declaraţiile iniţiale ale inculpatului P.C., chiar şi prin declaraţia dată de acest din urmă inculpat în faţa instanţei, unde arată că "Banii de pe drogurile vândute inculpatei M.I. au fost ridicaţi de la Poştă de inculpatul C.I., fără ca acesta să cunoască provenienţa lor şi pe care mi i-a predat mie." Ori inculpatul C.I. afirmă că banii trimişi de inculpata M.I., erau ai lui reprezentând acel avans, bani ce au rămas de la el şi nicidecum nu i-a dat inculpatul P.C.

De asemenea, tot în sprijinul dovedirii vinovăţiei inculpatului C.I. sunt înregistrate convorbirile telefonice efectuate între acesta şi inculpata M.I. (procesul verbal, autorizaţia nr. 48/2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor).

Inculpatul C.I. a încercat să facă dovada că acei bani ce i-a primit prin mandate on-line de la inculpata M.I. nu sunt bani proveniţi din vânzarea drogurilor, solicitând audierea martorilor F.I. şi C.D., martori care afirmă că au fost în localul inculpatului C.I. şi că l-au văzut pe acesta discutând cu inculpata M.I., după care au văzut cum îi dă acesteia o sumă de bani. Dar instanţa a înlăturat aceste declaraţii în primul rând, pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar mai apoi deoarece martorii spun că nu au auzit ce discutau cei doi ci doar, din spusele inculpatului ar fi aflat că cei doi discutau despre vânzarea-cumpărarea unui autovehicul, autoturism care, de altfel, susţin că l-au văzut fiind chemaţi afară din local pentru a se uita la el.

II. Inculpata M.I. a recunoscut că a vândut în repetate rânduri în perioada 2000 – 2001 cocaină şi pastile E. inculpatului S.M.P. (6 gr. Cocaină la preţul de 100 mărci germane/gr.) şi inculpatului C.G. (40 pastile E.), F.Ş. şi alţii.

S-a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul S.M.P., pe lângă faptul că a cumpărat droguri pentru consum propriu, a cumpărat de la diferiţi distribuitori în perioada 2000-2001, cocaină pe care o vindea cu 120 mărci germane/ gram.

Inculpatul S.M.P. a recunoscut numai faptul că a cumpărat droguri pentru consum propriu, negând cu vehemenţă încă din faza de urmărire penală că ar fi vândut droguri şi altor persoane, însă instanţa a reţinut vă declaraţia sa este combătută prin declaraţiile date de ceilalţi coinculpaţi şi martorul P.O.

Totodată, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul C.G., pe lângă faptul că îşi cumpăra droguri pentru consum propriu, a cumpărat droguri şi pentru alte persoane, efectuând astfel de activităţi de transport ale acestor droguri, prin aceasta înţelegându-se "acţiunea de a deplasa, de a le căra dintr-un loc în altul. Astfel, din chiar propriile declaraţii, precum ale martorilor M.A., P.O. şi a coinculpatului F.Ş., rezultă că toţi aceştia, precum şi alţii, împreună consumau droguri când se întâlneau, astfel că strângeau bani de la fiecare, iar inculpatul C.G. mergea la inculpata M.I. şi cumpăra droguri atât pentru el, cât şi pentru prietenii săi.

În ceea ce priveşte infracţiunea, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, reţinută în sarcina inculpaţilor P.C., S.M.P., M.I., C.G. şi F.Ş., toţi aceşti inculpaţi au recunoscut săvârşirea câte unei astfel de infracţiuni în formă continuată în modalitatea, cumpărare sau deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, declaraţiile lor coroborându-se cu rezultatele testărilor toxicologice efectuate (în laboratorul de specialitate a unităţii DSP Bihor-Oradea) în cauză şi care se găsesc în dosarul de urmărire penală.

S-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea 143/2000, în ceea ce o priveşte pe inculpata M.I., susţinându-se că din actele de la dosar, rezultă că în data de 12 decembrie 2001, când aceasta ar fi fost surprinsă de organele de urmărire penală, urmărirea penală nu era începută faţă de aceasta, iar în această dată ar fi formulat un denunţ, prin care dă informaţii şi permite identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la una din infracţiunile, prevăzute de art. 2 din Legea 143/2000. Dar instanţa nu a aplicat acest articol în ceea ce o priveşte pe inculpata M.I., ci numai prevederile art. 6 din Legea 143/2000, deoarece în data de 12 decembrie 2001, când inculpata a dat acea declaraţie era începută urmărirea penală împotriva sa, la dosarul de urmărire penală existând un proces verbal de sesizare din oficiu din 20 noiembrie 2001, cu privire la faptul că această inculpată s-ar ocupa de traficul de droguri, iar la dosar urm. pen., există procesul verbal de începere a urmăririi penale împotriva sa din 10 decembrie 2001.

Totodată, s-a solicitat aplicarea şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.I. a prevederilor art. 16 din Legea 143/2000, depunându-se în acest sens o adresă de la I.G.P. Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Bucureşti, din care rezultă că în jurul datei de 7 aprilie 2002 au fost sesizaţi telefonic de o persoană ce s-a recomandat C.I. şi care le-a comunicat adresa unde se ascunde urmăritul general C.M.M. şi în urma căreia acesta a fost depistat la adresa indicată, în acea locuinţă găsindu-se 962 comprimate E., 142,93 gr. canabis şi 6,82 gr. cocaină, dar instanţa a apreciat că, cu toate acestea, inculpatului C.I. nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea 143/2000, deoarece s-a sustras urmăririi penale şi judecării cauzei până când a fost depistat de organele de poliţie şi prezentat instanţei, iar mai apoi nu a dat dovadă de sinceritate, necolaborând cu instanţa şi încercând să zădărnicească aflarea adevărului.

Faţă de toate acestea, instanţa a considerat a fi dovedită vinovăţia tuturor inculpaţilor, pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, cu precizarea că celor care au dat dovadă de sinceritate şi au colaborat cu organele de urmărire penală facilitând identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi ce au săvârşit infracţiuni legate de droguri li s-a reţinut şi dispoziţiile art. 16 din Legea 143/2000, ce prevede reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii M.I., C.I., P.C., S.M.P., C.G. şi F.Ş.

Inculpatul P.C. critică hotărârea primei instanţe sub aspectul netemeiniciei, solicită admiterea apelului şi desfiinţarea acesteia în sensul reducerii pedepsei ce I-a fost aplicată, întrucât a fost sincer, recunoscând comiterea faptelor şi este fără antecedente penale.

Inculpatul S.M.P. critică sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii, în sensul de a se dispune achitarea lui se sub învinuirea săvârşirii infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu a comis această faptă.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, solicită a se reţine în favoarea lui circumstanţele atenuante personale, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a se schimba modalitatea de executare a pedepsei, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării acesteia sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În susţinerea motivelor de apel se arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte comise în perioada 1998 - iunie 2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii 143/2000, astfel că faptele pentru care a fost cercetat intră sub incidenţa prevederilor art. 13 alin. (1) C. pen., fiindu-i aplicabile prevederile legii mai favorabile.

De asemenea, se arată că instanţa de fond a făcut în mod greşit aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., referitor la martorul P.O., întrucât era singurul martor care ar fi putut ajuta la aflarea adevărului.

Inculpatul C.I. solicită, în principal, achitarea lui de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii ce i-a fost reţinută în sarcină, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar solicită a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

În susţinerea motivelor de apel, se arată că, la dosar, nu sunt probe din care să rezulte vinovăţia inculpatului, în afară de declaraţiile coinculpatei M.I., care sunt contradictorii.

Inculpatul mai arată că a făcut demersuri pentru prinderea altor infractori şi este fără antecedente penale.

Inculpatul F.Ş. solicită admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii, în sensul reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată, întrucât a recunoscut comiterea faptei şi a colaborat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului.

Inculpata M.I. critică sentinţa primei instanţe sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii, în sensul de a se dispune încetarea procesului penal pornit, împotriva ei pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât la data când a fost surprinsă de organele de poliţie nu era începută urmărirea penală împotriva ei. Începerea urmăririi penale împotriva inculpatei s-a făcut la data de 12 decembrie 2001, aşa cum rezultă din adresa depusă de către acesta în apel şi nu la data de 10 noiembrie 2001, cum se susţine în sentinţa apelată.

În subsidiar, inculpata solicită a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată sub minimul special, prevăzut de lege întrucât este fără antecedente penale, are un copil minor în întreţinere şi a colaborat cu organele de poliţie, pentru aflarea adevărului, fiindu-i aplicate dispoziţiile art. 16 din Legea 143/2000.

Cât priveşte săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, solicită a se dispune achitarea ei pentru săvârşirea acesteia, întrucât consumul de droguri nu se pedepseşte de legea penală română, ori ea a recunoscut că a consumat sporadic droguri.

Inculpatul C.G. critică sentinţa primei instanţe sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii, în sensul achitării lui de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât el a consumat droguri, în mai multe rânduri, la petrecerile organizate de către ei şi de fiecare dată unul dintre ei mergea şi le cumpăra.

În ceea ce priveşte pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, solicită a se dispune schimbarea modalităţi de executare a acesteia, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 183/A/2003 Curtea de Apel Oradea a admis apelurile declarate de inculpaţii M.I., C.I., P.C., S.M.P., C.G. şi F.Ş., împotriva sentinţei penale nr. 97 din 7 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bihor pe care o desfiinţează în sensul că:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani ce i-a fost aplicată inculpatei M.I., în pedepsele individuale.

A reţinut în favoare acesteia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi cu privire la celelalte infracţiuni pentru care a fost condamnată şi a redus pedepsele ce i-au fost aplicate, pentru săvârşirea a două infracţiuni, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la câte 5 ani închisoare pedeapsă principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani la câte 4 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 42 C. pen., cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la un an închisoare la 6 luni închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare pedeapsă principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani ce i-a fost aplicată inculpatului C.I. în pedepsele individuale şi a înlăturat sporul de un an închisoare.

A redus pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., de la 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani aplicată inculpatului P.C. în pedepsele individuale şi a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

A reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a redus pedepsele ce i-au fost aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., de la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani la 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani şi respectiv de la 2 ani şi 6 luni închisoare la un an şi 6 luni închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani aplicată inculpatului S.M.P. în pedepsele individuale şi a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

A reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 lit. a) şi c) C. pen. şi a redus pedepsele ce i-au fost aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen. şi art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., de la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani la 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani şi respectiv de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la un an şi 6 luni închisoare.

A recontopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

A descontopit pedeapsa rezultantă de un an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului C.G. în pedepsele individuale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 21 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. şi i-a atras atenţia, conform art. 359 C. proc. pen., asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 33, art. 34, art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 86¹ C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului F.Ş. pe termenul de încercare de 3 ani, iar în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., obligă pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să se anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

e) să se supună măsurilor de control, tratament şi îngrijire în scopul dezintoxicării.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.I., S.M.P. şi P.C., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 26 septembrie 2003, până la data de 25 octombrie 2003.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate acestor inculpaţi durata arestului preventiv, până la data de 25 septembrie 2003.

În baza art. 189 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii P.C., C.I. şi F.Ş. să plătească în favoarea Baroului de Avocaţi Bihor suma de câte 450.000 lei, onorariu pentru avocaţii din oficiu, sumă ce a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa astfel s-au reţinut următoarele:

În ce priveşte inculpatul C.I., avându-se în vedere că este fără antecedente penale, căsătorit şi are 2 copii minori în întreţinere s-a apreciat că se impune reducerea pedepselor aplicate.

Inculpaţii P.C. şi S.M.P. au beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76, pentru infracţiunile reţinute în sarcină, avându-se în vedere că au recunoscut faptele şi sunt fără antecedente penale.

Cât priveşte inculpata M.I. dat fiind că în favoarea acesteia au fost reţinute circumstanţe atenuante personale pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea 21/1999, şi cum circumstanţele personale îşi produc efectul pentru toate infracţiunile aflate în concurs, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru toate infracţiunile săvârşite de aceasta.

Pentru inculpatul C.G. s-a dispus achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., apreciindu-se că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii şi anume intenţia de a face trafic ilicit de droguri.

Pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu instanţa a apreciat că scopul pedepsei de 10 luni închisoare poate fi atins şi fără executarea acesteia, sens în care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., inculpatul fiind student şi neavând antecedente penale.

La aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., pentru inculpatul F.Ş., pentru pedeapsa de un an aplicată pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, instanţa a avut în vedere că deşi recidivist, inculpatul nu este exceptat de la beneficiul aplicării acestor dispoziţii şi totodată a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii P.C., S.M.P., C.I. şi M.I.

Inculpatul P.C. a criticat Decizia sub aspectul nereţinerii art. 16 din Legea 143/2000, iar în subsidiar individualizarea pedepsei.

Inculpatul S.M.P. a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

Inculpatul C.I. a solicitat achitarea potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că în cauză nu s-a făcut dovada vinovăţiei sale. În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor.

Inculpata M.I. a criticat Decizia sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 15 din legea 143/2000, iar în subsidiar aplicarea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepselor aplicate.

Examinând cauza în raport de criticile făcute analizate prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14, 17 şi 17¹ C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursurile sunt nefondate.

Critica inculpatului P.C. este nefondată, neputându-se reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 16 din Legea 143/2000, întrucât din actele dosarului nu a rezultat că inculpatul a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârşit infracţiuni la regimul drogurilor.

Nici critica formulată de inculpatul S.M.P. nu este fondată, întrucât din probele dosarului a rezultat că acesta a săvârşit şi infracţiunea, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000; Dovadă în acest sens sunt declaraţiile inculpatei M.I. care în mod constant a declarat că a vândut în perioada anilor 2000-2001, în repetate rânduri, cocaină şi pastile E. inculpatului S.M.P., declaraţiile inculpaţilor C.G., F.Ş., a martorului P.O., care au declarat că au cumpărat droguri de la inculpatul S.M.P. că au consumat împreună droguri, pe care acesta le cumpărase de la inculpata M.I.

Critica inculpatului C.I. în ce priveşte greşita condamnare este nefondată, dat fiind probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului P.C., care a arătat că a cumpărat droguri de la el şi i-a dat instrucţiuni despre modul în care urma să le predea, declaraţiile inculpatei M.I., care a cumpărat de nenumărate ori în perioada 2000-2001 cocaină de la inculpat, coroborate cu înregistrările telefonice efectuate între inculpatul C.I. şi inculpata M.I., probe din care a rezultat săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Nici critica formulată de inculpata M.I. nu este fondată, întrucât, aşa cum s-a reţinut şi motivat şi de celelalte instanţe, inculpata a formulat denunţul la data de 12 decembrie 2001, dată la care era începută urmărirea penală, respectiv 20 noiembrie 2001.

Inculpaţii S.M.P. şi M.I. au solicitat şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ sau art. 81 C. pen., în ce-l priveşte pe primul inculpat şi reducerea pedepsei, în ce o priveşte pe inculpata M.I.

Este de observat că au fost aplicate circumstanţele atenuante acestor inculpaţi, s-a motivat aplicarea acestora şi se apreciază că s-a dat suficientă eficienţă acestor dispoziţii, astfel încât nu se justifică a se da o mai mare eficienţă avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite de aceştia.

De asemenea inculpatul C.I. a solicitat în solidar reducerea pedepselor aplicate, cerere nefondată, fiindu-i deja reduse la instanţa de apel pedepsele aplicate şi totodată nejustificându-se o reindividualizare în acest sens, instanţa dând eficienţă tuturor criteriilor, prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Examinând cauza din oficiu nu se constată că sunt motive care să ducă la casarea hotărârilor astfel că, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.C., S.M.P., C.I. şi M.I., împotriva deciziei penale nr. 183/ A din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.C., S.M.P., C.I. şi M.I., împotriva deciziei penale nr. 183/ A din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.

Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpatului P.C. de la 13 decembrie 2001; a inculpatului S.M.P. de la 18 decembrie 2001 şi a inculpatului C.I. de la 18 octombrie 2002, până la 11 martie 2004, pentru toţi inculpaţii.

Obligă pe recurenţii P.C., S.M.P. şi C.I. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe inculpata M.I. la plata sumei de 1.200.00 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 1393/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 1396/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1386/2004. Penal ICCJ. Decizia nr. 1390/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1392/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1393/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1396/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1397/2004. Penal. Art. 175 c.pen. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1398/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare ICCJ. Decizia nr. 1405/2004. Penal. Plângere. Recurs