ICCJ. Decizia nr. 1416/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1416/2004
Dosar nr. 1260/2004
Camera de consiliu din 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din şedinţa secretă de la 4 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 4729/2003, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a judecătorilor C.M.E. şi B.I., formulată de inculpatul B.C.
Curtea de apel a reţinut că nu constituie un motiv legal de recuzare respingerea de către cei doi judecători a cererii de amânare formulată de inculpat în vederea depunerii unei noi cereri de strămutare, neîncadrându-se în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 – art. 48 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs. Recursul nu a fost motivat în scris şi nici oral în instanţă.
În temeiul art. 38510 alin. (21), raportate la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există nici cazuri de casare care să fie luate în considerare din oficiu.
Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.
Or, în speţă, nu există acest caz de incompatibilitate, deoarece judecătorii recuzaţi nu şi-au exprimat o asemenea părere, ci au respins cererea inculpatului pentru acordarea unui nou termen de judecată „în vederea formulării unei noi cereri de strămutare". Inculpatul mai formulase anterior o cerere de strămutare, care a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheiere nr. 567 din 29 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 4132/2003.
Prin urmare, soluţia de respingere a cererii de recuzare pronunţată de Curtea de apel Alba-Iulia, prin încheierea atacată, este legală, deoarece respingerea cererii de amânare formulată de inculpat în vederea depunerii unei noi cereri de strămutare nu reprezintă o exprimare anterioară a unei păreri cu privire la soluţia ce ar putea fi pronunţată în cauză.
Măsura luată de instanţă a avut ca scop soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei şi a sancţionat abuzul procesual al inculpatului, abuz care viza tergiversarea cauzei prin depunerea unei noi cereri de strămutare, deşi o cerere similară fusese deja respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Încheierii din data de 4 martie 2004 pronunţată în dosarul nr. 4729/2003 al Curţii de Apel Alba-Iulia.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004
| ← ICCJ. Decizia nr. 1496/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1419/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
