ICCJ. Decizia nr. 157/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.157/2004
Dosar nr. 5046/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 179 din 30 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Teleorman, inculpatul D.I. a fost condamnat după cum urmează:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
- 5 ani închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 3 septembrie 2003, la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că inculpatul D.I., în noaptea de 2 septembrie 2003, în jurul orei 2,00, a intrat în magazinul N.A., solicitându-i vânzătoarei o sticlă cu bere. În momentul în care aceasta s-a deplasat spre frigider, pentru a-l servi pe inculpat, acesta a prins-o de umăr şi a ameninţat-o cu un cuţit cu lama rabatabilă, poziţionat în zona gâtului. Datorită ţipetelor şi solicitărilor de ajutor ale părţii vătămate, inculpatul şi-a întrerupt activitatea infracţională, părăsind locul faptei. Scopul în care a acţionat inculpatul, a fost să deposedeze victima de bani, situaţie confirmată de acesta în declaraţia dată în faţa instanţei.
La scurt timp inculpatul a pătruns în magazinul A., cu program non-stop. Profitând de împrejurarea că vânzătoarea era singură, inculpatul a imobilizat-o, astupându-i gura cu palma, a ameninţat-o cu cuţitul şi a avertizat-o că dacă ţipă, o omoară. Dintr-o cutie de carton, inculpatul a sustras suma de 3.670.000 lei, iar de pe un raft a luat 9 pachete de ţigări LM.
Fiind sesizate organele de poliţie, acestea l-au identificat pe autorul faptelor în persoana inculpatului D.I., asupra acestuia găsindu-se bunurile sustrase, care au fost restituite părţii vătămate.
Faptele aşa cum au fost reţinute au fost recunoscute de inculpat.
În sarcina inculpatului instanţa de fond a reţinut săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen. şi tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările şi modalităţile în care au fost comise dar şi datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului.
În legătură au acest ultim aspect s-a reţinut că inculpatul nu posedă antecedente penale, are în întreţinere un copil minor şi asigură întreţinerea membrilor familiei sale.
Având în vedere şi poziţia procesuală a inculpatului în faza de urmărire penală şi instanţă, de recunoaştere şi regret a faptelor, s-a apreciat că se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia, urmând a-i aplica pedepse sub limita minimă a textelor de lege incriminatoare, dar într-un cuantum care să asigure constrângerea şi reeducarea inculpatului.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe, prin care a solicitat reducerea pedepselor aplicate, a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 638 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
A motivat instanţa de apel că în raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în condiţiile în care în favoarea inculpatului s-au reţinut circumstanţe atenuante, nu se justifică o mai mare reducere a pedepselor, aplicate de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii penale inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel, care vizează reducerea pedepselor.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanţele au administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, încadrările juridice reţinute faptelor fiind legale.
În legătură cu individualizarea pedepselor, în raport de pericolul social a faptelor evidenţiat şi de împrejurările în care au fost comise, victimele fiind ameninţate cu moartea, folosind şi un cuţit în acest sens, pedepsele aplicate de 2 ani şi respectiv 5 ani închisoare şi ca efect şi al reţinerii de circumstanţe atenuante, apar ca just individualizate şi nu se impune reducerea acestora.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsa rezultantă reţinerea şi arestarea preventivă de la 3 septembrie 2003, la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I., împotriva deciziei penale nr. 638 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 septembrie 2003, până la 13 ianuarie 2004.
Obligă inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 155/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1573/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
