ICCJ. Decizia nr. 154/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.154/2004
Dosar nr. 3743/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 406 din 21 aprilie 2003, dosar nr. 2172/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
A revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 32 din 28 februarie 2000 a Judecătoriei Dragomireşti.
În baza art. 61 C. pen., a contopit restul de pedeapsă rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat în final 6 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 32 din 28 februarie 2000 a Judecătoriei Dragomireşti.
În baza art. 61 C. pen., a contopit restul de pedeapsă rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului de a se afla pe raza capitalei pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei privative.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 19 ianuarie 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată T.G. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 22 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă P.T. şi la 50 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă P.A.
A mai fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond reţine faptul că, în noaptea de 18 ianuarie 2002 inculpatul M.I., însoţit de alţi coinculpaţi rămaşi neidentificaţi, au pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate P.A. şi în sediul firmei SC A.T. SRL Bucureşti, de unde au sustras bunuri în valoare de 54 milioane lei.
În aceeaşi noapte, prin folosirea violenţei inculpatul a deposedat pe partea vătămată T.G., vânzător la unitatea SC A.T. SRL de mai multe bunuri.
Împotriva sentinţei a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru nelegalitate şi netemeinicie privind greşita încadrare juridică dată faptei săvârşite de inculpat asupra părţii vătămate T.G., greşita aplicare a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.; omisiunea indicării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară; omisiunea aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală şi greşita individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 430 din 30 iulie 2003, a desfiinţat în parte sentinţa penală pronunţată de prima instanţă şi pe fond;
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul M.I. la 8 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată şi a contopit restul de pedeapsă neexecutat de un an, 10 luni şi 26 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 32/2000 a Judecătoriei Dragomireşti.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu art. 37 lit. a) şi b) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la două pedepse de câte 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată şi a contopit cu fiecare din cele două pedepse, restul neexecutat de un an, 10 luni şi 26 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 32/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
A reţinut instanţa de apel că încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie este greşită, întrucât inculpatul a săvârşit fapta împotriva părţii vătămate T.G., noaptea şi într-un loc public. Încadrarea juridică ce trebuie reţinută este art. 211 alin. (2) lit. d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 C. pen., trebuia aplicată pe lângă fiecare pedeapsă principală şi nu la pedeapsa rezultantă, cum greşit a reţinut instanţa.
În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., aceste dispoziţii au fost aplicate greşit, fiind reţinute în cadrul încadrărilor juridice, urmând ca aplicarea acestora să se facă conform dispoziţiilor legale.
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 61 C. pen., faţă de condamnarea anterioară de 2 ani şi 6 luni închisoare dar, a omis să indice cuantumul restului de pedeapsă rămas neexecutat, care urmează să fie contopit cu pedeapsa aplicată pentru fiecare infracţiune reţinută.
Cu privire la individualizarea pedepselor, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, de perseverenţa infracţională pe care a manifestat-o inculpatul, ceea ce presupune că pedepsele anterioare executate nu şi-au atins scopul preventiv şi sancţionator, se justifică aplicarea unor pedepse mai severe.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul M.I., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât nu a comis faptele ce s-au reţinut în sarcina sa şi a solicitat achitarea.
Examinând recursul declarat de condamnat se constată că nu este fondat.
Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele arătate în art. 362 nu au folosit calea apelului, dacă legea prevede această cale de atac. Împotriva deciziilor pronunţate în apel, persoanele prevăzute în art. 362, chiar dacă nu au folosit apelul, pot declara recurs.
În cauză, inculpatul M.I. nu a declarat apel. Din actele dosarului rezultă că acesta a luat cunoştinţă de dispozitivul sentinţei penale nr. 406 din 21 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 7 mai 2003, semnând de primire şi printr-un memoriu adresat instanţei de fond a menţionat că nu declară recurs, împotriva sentinţei menţionate, prin care a fost condamnat la 6 ani închisoare.
În raport de dispoziţia legală la care s-a făcut referire, instanţa de recurs nu poate examina motivul de recurs invocat de inculpat, prin care a solicitat achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, întrucât nu a exercitat calea de atac a apelului, împotriva sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond.
Nu se poate trece peste un grad de jurisdicţie, pentru a se ataca direct cu recurs sentinţa penală. Neatacarea cu apel are semnificaţia achiesării inculpatului la hotărârea pronunţată de prima instanţă.
Recursul declarat de inculpat urmează a fi examinat, din oficiu, numai în limita modificărilor aduse sentinţei penale, prin hotărârea instanţei de apel, în soluţionarea apelului declarat de parchet.
Sub acest aspect, urmează a examina recursul inculpatului numai pentru cazul de recurs, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la individualizarea pedepselor.
Majorarea pedepselor de către instanţa de apel, de la 6 ani la 8 ani, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi de la 5 ani la 6 ani închisoare, pentru infracţiunile de furt calificat, prevăzute de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., este justificată.
Pericolul social al faptelor comise de inculpat, precum şi datele care caracterizează persoana sa, recidivist cu o poziţie procesuală nesinceră, manifestată pe tot parcursul procesului penal, justifică tratamentul sancţionator aplicat de instanţa de apel.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 19 ianuarie 2002, la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 403 din 30 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 ianuarie 2002, până la 13 ianuarie 2004.
Obligă inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1541/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
