ICCJ. Decizia nr. 1715/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1715/2004
Dosar nr. 645/2004
Şedinţa publică din 26 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 august 1999 condamnatul G.I. a formulat o cerere de revizuire a sentinţei nr. 132/1993 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, definitivă prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 11 din 20 martie 1995, prin care a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 397, raportat la art. 399 C. proc. pen. Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a efectuat cercetări, pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire.
Prin referatul din 14 aprilie 2003 s-a propus respingerea cererii de revizuire formulată de condamnat, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti prin sentinţa nr. 113 din 23 iunie 2003 a respins ca nefondată cererea de revizuire, constatând la rândul său că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, cale de atac ce a fost admisă de Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 43 din 11 septembrie 2003.
Cauza a fost trimisă spre rejudecarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti prin sentinţa nr. 168 din 18 noiembrie 2003, a constatat neîndeplinirea cerinţelor art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi pe cale de consecinţă a respins cererea de revizuire.
Împotriva hotărârii nr. 168 din 18 noiembrie 2003 a declarat apel revizuientul, care a invocat prevederile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o eroare gravă de fapt.
S-a susţinut că actul material al luării pretinselor sume de bani oferite cu titlu de mită, nu a fost analizat în contextul probelor administrate.
Analizând apelul în raport de motivul invocat, Curtea a constatat următoarele:
Revizuientul a învederat în motivarea cererii că de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare au apărut probe noi, necunoscute de instanţă.
De asemenea, a mai arătat că martorul G.V., ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
După admiterea în principiu a cererii, instanţa a procedat la audierea a doi martori propuşi de revizuient. Din depoziţiile acestora, instanţa nu a concluzionat descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei. Se impune a remarca faptul că revizuientul nu a negat primirea sumelor de bani, încercând să acrediteze ideea, că titlu cu care le-a primit este altul şi nu luarea de mită.
Această poziţie a fost avută, atât în faza urmăririi penale, a judecării în fond a cauzei, precum şi în căile de atac.
Instanţa de fond a analizat acest aspect şi din probele administrate a tras concluzia că inculpatul a primit banii cu titlu de mită, infracţiune pentru care a şi fost condamnat.
Prin Decizia nr. 11 din 20 martie 1995, fosta secţie militară a Curţii Supreme de Justiţie a reţinut că G.I. a primit cu titlu de mită suma de 20.000 lei şi 50 mărci germane, pentru a-l scoate pe minorul D.L. din centrul de minori Iaşi.
Instanţa de apel a constatat că, revizuientul a invocat prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu scopul de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., în altă faptă cu regim sancţionator mai puţin sever.
Aşa încât, prin Decizia penală nr. 5 din 27 ianuarie 2004, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul cpt. G.I., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul G.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte s-au împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei", iar potrivit alin. (1) lit. b) din acelaşi text de lege, revizuirea poate fi cerută când „un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere".
Analizând actele dosarului cauzei în raport de aceste prevederi legale invocate de condamnat prin cererea de revizuire, se constată că, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus nici o hotărâre de condamnare pentru mărturie mincinoasă, cu privire la dosarul penal a cărui revizuire se cere.
De asemenea, nu sunt întrunite nici cerinţele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece împrejurările invocate de recurentul revizuient au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei, a cărei revizuire se cere.
Faţă de aceste considerente, urmează că, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.I., împotriva deciziei penale nr. 5 din 27 ianuarie 2004 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1713/2004. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1717/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
