ICCJ. Decizia nr. 1717/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1717/2004
Dosar nr. 748/2004
Şedinţa publică din 26 martie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1/ F din 26 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 57/P/F/2004, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul persoană vătămată B.S.V., împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dată în dosarul nr. 276/P/2002, pronunţată la data de 12 noiembrie 2002, cu privire la notarul public M.G.
Totodată, s-a admis însă, plângerea acelaşi părţi vătămate împotriva Ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, dată în dosarul nr. 516/P/2001, la data de 25 noiembrie 2002, s-a desfiinţat sus citata ordonanţă şi s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale şi completării materialului probator, cu privire la învinuiţii C.G., A.S. şi F.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 13 mai 1999 notarul public M.G. a autentificat contractul de împrumut cu garanţie imobiliară nr. 910/1999, în baza căruia partea vătămată B.S.V. a împrumut suma de 2700 dolari S.U.A. de la învinuitul C.G., obligându-se să-i plătească o dobândă de 1215 dolari S.U.A. şi penalităţi de 1% pe zi de întârziere.
În aceeaşi zi, la un alt notar public s-a autentificat un alt contract de împrumut, în baza căruia partea vătămată B.S.V. a acordat cu titlu de împrumut, suma de 58.529.250 lei (echivalentul a 2700 + 1215 dolari primiţi de el de la C.G.) învinuitul F.M., cu termen de restituire 13 august 1999. Înţelegerea s-a perfectat cu medierea numitei A.S., care a primit un comision. Întrucât F.M. nu a restituit, la termen, împrumutul primit de la partea vătămată B.S.V., acesta nu a avut disponibilităţile băneşti să restituie împrumutul primit de la C.G., iar acesta din urmă a trecut la executarea silită a imobilului, care a constituit garanţia creanţei.
În Contractul autentificat de notarul public M.G. s-au respectat atât dispoziţiile Legii nr. 36/1995 cât şi ale art. 1575 şi art. 1590 C. civ., părţilor aplicându-li-se condiţiile de acordare, restituire şi garantarea creanţei.
Faptul că notarului i s-a solicitat numai o notă explicativă nu constituie un motiv care să determine desfiinţarea rezoluţiei, atâta timp cât în cadrul actelor premergătoare nu s-au evidenţiat indiciile săvârşirii vreunei infracţiuni de către notar.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că rezoluţia Parchetului nr. 276/P/2002 din 12 noiembrie 2002 este legală şi temeinică.
Cealaltă rezoluţie nr. 516/P/2001, cu privire la care B.S.V. a formulat plângere, referitoare la învinuiţii F.M., A.S. şi C.G., a fost desfiinţată, trimiţându-se cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale şi completării materialului probator.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs partea vătămată B.S.V., invocând dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., susţinând că notarul public nu a depus diligenţă profesională specială, pentru a identifica intenţia de înşelăciune din partea învinuitului C.G., astfel că acesta avea obligaţia să refuze autentificarea contractului de împrumut. Referitor la ceilalţi învinuiţi, a invocat faptul că jaloanele trasate de instanţă organelor de urmărire penală, pentru completarea cercetării limitează cadrul acesteia numai la infracţiunea de înşelăciune, fără a avea în vedere infracţiunea de evaziune fiscală prin practicarea cămătăriei fără autorizaţie. S-a solicitat reunirea celor două cauze, întrucât există conexitate între faptele tuturor învinuiţilor.
Recursul este nefondat.
Este de observat că, potrivit art. 35 din Legea nr. 36/1995, printre altele, cercetarea penală a notarilor trebuie avizată de ministrul justiţiei. Astfel fiind, atâta timp cât din actele premergătoare nu au rezultat indicii, privind săvârşirea unor infracţiuni de către notarul public M.G., organele de cercetare penală nu au fost în măsură să solicite ministrului justiţiei avizarea cercetării penale şi apoi să înceapă urmărirea penală.
Dacă în cursul redeschiderii urmăririi penale cu privire la ceilalţi trei învinuiţi, dispusă corect prin sentinţa criticată, vor rezulta indicii şi în legătură cu activitatea ilicită a notarului public, organele de anchetă vor avea posibilitatea să coroboreze probele administrate şi să facă propuneri în consecinţă.
Pe de altă parte, Curtea constată că îndrumările date de instanţă în ceea ce priveşte aspectele ce trebuie verificate cu privire la ceilalţi trei învinuiţi, nu sunt limitative, dimpotrivă, chiar instanţa a precizat că „se vor lămuri orice împrejurări rezultate din desfăşurarea urmăririi penale".
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul formulat de B.S.V., ca nefondat, menţinând hotărârea criticată, ca nelegală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.S.V., împotriva sentinţei penale nr. 1 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1715/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1726/2004. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
