ICCJ. Decizia nr. 1704/2004. Penal. Art.20, 197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1704/2004
Dosar nr. 760/2004
Şedinţa publică din 26 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 376 din 14 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost condamnat inculpatul B.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. şi 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. c) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus executarea celei mai grele de 7 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
S-au interzis drepturile inculpatului, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
S-a dedus perioada executată începând cu 23 mai 2003 şi s-a prelungit măsura arestului preventiv cu încă 30 de zile.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 113 C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 15.000 lei, reprezentând contravaloarea unui kilogram de zahăr, constatându-se că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 22 mai 2003, inculpatul B.V., a pătruns în locuinţa părţii vătămate C.P. din satul Mărcioiu, comuna Morăreşti, judeţul Argeş, căreia i-a solicitat suma de 400.000 lei şi întrucât a fost refuzat, a încercat să o imobilizeze prin legarea mâinilor cu un şiret pentru a o viola. Partea vătămată s-a opus şi a reuşit să smulgă cadranul de la ceasul inculpatului, spunându-i totodată, pentru a scăpa de el, că aude maşina copiilor săi afară. În această împrejurare, inculpatul s-a speriat, a încetat violenţele împotriva părţii vătămate şi înainte de a părăsi locuinţa a sustras o pungă cu un kilogram de zahăr tos. Partea vătămată a mers la vecinul ei, martorul P.V., i-a spus cele întâmplate, după care au fost anunţate organele de poliţie, care l-au identificat şi reţinut pe inculpat pe raza comunei Morăreşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.V., susţinând că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 19 din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul inculpatului B.V., declarat împotriva sentinţei penale nr. 376 din 4 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş, a desfiinţat în parte sentinţa şi în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i) C. pen.
Instanţa de control judiciar a reţinut circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi în baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an închisoare.
A contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 4 luni închisoare, înlăturând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
A dedus în continuare detenţia şi a menţinut arestul preventiv.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, în raport de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi rejudecând, menţinerea dispoziţiilor primei instanţe.
Verificând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor în baza probatoriului administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de depistare, proces-verbal de conducere în teren, declaraţia părţii vătămate, constatări preliminare ale S.M.L. Argeş, declaraţii martori, proces-verbal de percheziţie corporală şi planşele foto, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţiile inculpatului.
Astfel, fapta inculpatului B.V., care în noaptea de 22 mai 2003, prin folosirea violenţei a încercat să întreţină raport sexual cu partea vătămată C.P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.
Cu privire la cea de a doua faptă reţinută în sarcina inculpatului, care constă în sustragerea din locuinţa victimei, a unei pungi de un kilogram cu zahăr, se apreciază că în mod greşit instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie (reţinută de instanţa de fond), în infracţiunea de furt calificat.
Astfel, chiar din declaraţiile inculpatului, rezultă fără dubiu că acesta a pătruns în locuinţa victimei cu intenţia de a-i sustrage acesteia bunuri, respectiv bani.
Întrucât aceasta nu a avut bani, inculpatul şi-a însuşit punga cu zahăr, pe care a găsit-o şi a cărei dispariţie a fost reclamată de partea vătămată.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhăria constă în furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Analizând activitatea infracţională a inculpatului, se constată că acesta a sustras punga cu zahăr în momentul imediat următor imobilizării victimei (cu intenţia de a o viola), aşa încât, interpretarea corectă a acestei fapte este în sensul dispoziţiilor art. 211 C. pen., adică inculpatul a furat punga respectivă profitând de neputinţa victimei de a se apăra (ca efect al imobilizării).
În consecinţă, încadrarea juridică corectă a acestei fapte este cea reţinută atât prin rechizitoriu cât şi de instanţa de fond, respectiv art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. c) C. pen.
Hotărârea pronunţată de instanţa de apel este criticabilă şi sub aspectul reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi a reducerii pedepselor.
Astfel, instanţa de apel a reţinut în considerente, că inculpatul a avut o comportate bună, aspect ce justifică reţinerea circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.; în actele dosarului cauzei însă, nu există dovezi în acest sens.
Pe de altă parte, studiind fişa de cazier judiciar a inculpatului, se constată că acesta nu are antecedente penale, aspect care, însă, nu este suficient pentru a atrage reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului şi reducerea pedepselor aplicate acestuia, având în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, aflate în concurs.
Faţă de aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, casându-se Decizia atacată.
Se vor menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 376 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeş.
Se va deduce din pedeapsă, durata arestării preventive până la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, împotriva deciziei penale nr. 19 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe intimatul inculpat B.V.
Casează Decizia atacată.
Menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 376 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23 mai 2003, până la 26 martie 2004.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1702/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1706/2004. Penal. 211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
