ICCJ. Decizia nr. 1823/2004. Penal. între.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1823/2004
Dosar nr. 819/2004
Şedinţa publică din 1 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 361 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul R.N. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Tulcea pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de executare a reţinut că, la data de 11 iunie 2003, condamnatul R.N. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, susţinând că este grav bolnav, în sensul că este cardiac şi a suferit recent o pareză pe partea dreaptă a corpului, împrejurări în raport de care este necesară supravegherea medicală permanentă şi ajutorul familiei.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiective stabilirea afecţiunilor de care suferă condamnatul, dacă afecţiunile constatate pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P. şi dacă acestea îl pun în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.
Prin raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că numitul R.N. suferă de hemipareză dreaptă cu afazie mixtă, predominant expresivă post AVC emisfera stângă. S-a mai constatat că acesta prezintă elemente de cardiopatie ischemică cronică, cu modificări EKG de ischemie difuză, insuficienţă ventriculară stângă.
Nu s-a recomandat întreruperea executării pedepsei, concluziile raportului menţionat fiind, în sensul că numitul R.N. poate fi tratat în reţeaua medicală a D.G.P. şi că, în raport de afecţiunile constatate, acesta nu este în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În raport de constatările şi concluziile raportului de expertiză medico-legală, instanţa de executare a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen. Astfel, condamnatul este grav bolnav, dar afecţiunile menţionate nu îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa, acestea putând fi tratate în reţeaua medicală a D.G.P.
Împotriva hotărârii primei instanţe, condamnatul a formulat apel, reiterând enumerarea afecţiunilor medicale de care suferă şi susţinând că acestea pot fi tratate în penitenciar. De asemenea, acesta a arătat că a executat un an şi 6 luni din pedeapsă, perioadă în care nu s-a făcut nici un raport, în sensul neconformării acestuia regulilor specifice locului de detenţie.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia nr. 16/ P din 23 ianuarie 2004, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea deciziei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că apelantul se află în executarea pedepsei de 7 ani, aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că afecţiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în reţeaua medicală a D.G.P.
Ca atare, în mod corect instanţa de executare a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. a) din acelaşi cod.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, la termenul de judecată a căii de atac, arătând că lasă soluţia la aprecierea instanţei de judecată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În baza dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă numai când se constată, pe baza unei expertize medicale că, cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Din expertiza medico-legală efectuată în cauză a rezultat că bolile de care suferă condamnatul pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P. şi că acestea nu îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Aşa fiind, în mod corect cererea acestuia, apreciată ca neîntrunind condiţiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă de instanţa de executare, ca neîntemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de condamnatul R.N., ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 16/ P din 23 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1818/2004. Penal. Art.205, 206 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 183/2004. Penal. Art.175 c.pen. Recurs → |
|---|
