ICCJ. Decizia nr. 1810/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1810/2004
Dosar nr. 784/2004
Şedinţa publică din 1 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 1255/2002 a condamnat, printre alţii, pe inculpatul M.G.M. la 5 ani închisoare, respectiv 6 ani închisoare, pentru infracţiunile de perversiune sexuală şi viol, prevăzute de art. 201 alin. (4) şi art. 197 alin. (2) lit. a), ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, a dispus executarea pedepsei cele mai grele de 6 ani, sporită la 7 ani închisoare.
S-a reţinut că, la 26 iunie 2001, inculpatul, împreună cu alte persoane condamnate în cauză, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale fireşti şi nefireşti cu partea vătămată S.D.
Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au respins apelul şi recursul declarate de inculpat.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, procurorul general a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., criticându-le pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii aplicării faţă de inculpat a pedepsei complementare obligatorii a interzicerii unor drepturi.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 65 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului această pedeapsă este necesară.
Pe de altă parte aplicarea acesteia este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Potrivit art. 201 alin. (4) C. pen., actele de perversiune sexuală cu o persoană aflată în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar conform art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi pentru violul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună.
În cauză inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi respectiv 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) şi art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U. nr. 89 din 26 iunie 2001, texte care prevăd obligatoriu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, pe lângă pedeapsa principală.
Ca urmare, fiind întrunite cumulativ condiţiile cu privire la cuantumul de peste doi ani, ai pedepselor principale aplicate inculpatului şi obligativitatea impusă de lege a interzicerii unor drepturi în cazul infracţiunilor comise de inculpat, instanţa de fond era obligată să aplice prevederile art. 65 C. pen.
Neprocedând astfel, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală ce urmează a fi casată sub acest aspect şi a se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală.
Instanţele de control judiciar sesizate numai cu judecarea căilor de atac promovate de inculpat nu au putut îndrepta această nelegalitate, fiind ţinute de dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen. şi respectiv art. 3858 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în anulare, va casa hotărârile pronunţate în limitele arătate şi va dispune în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1255 din 14 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, deciziei penale nr. 574 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti şi deciziei penale nr. 1209 din 26 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimatul inculpat M.G.M.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 65 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1805/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1814/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
