ICCJ. Decizia nr. 1844/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1844/2004
Dosar nr. 5533/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 209 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Galaţi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.A.M., din infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. şi condamnarea inculpatei, pentru această infracţiune, la un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, instanţa a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei este graţiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că la data de 29 august 2002, inculpata C.A.M. a primit de la inculpaţii E.C. şi M.M. o verighetă de aur, cunoscând că a fost dobândită de aceştia prin infracţiunea de tâlhărie comisă la aceeaşi dată împotriva părţii vătămate M.V. Ulterior, inculpata a amanetat verigheta primită de la ceilalţi doi inculpaţi şi a împărţit cu aceştia suma de bani obţinută.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi la câte 7 ani şi 6 luni închisoare, inculpaţii E.C.A. şi M.M., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 547 din 30 septembrie 2003, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva hotărârii primei instanţe, a desfiinţat hotărârea atacată cu privire la dispoziţia de confiscare prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen. şi, rejudecând cauza, a dispus confiscarea de la fiecare dintre cei trei inculpaţi a sumei de 229 lei. Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata C.A.M.
Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care a solicitat casarea hotărârii atacate în ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii comise de inculpata C.A.M. şi a cerut rejudecarea cauzei şi condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că în seara zilei de 27 august 2002, inculpaţii C.A.M., M.M., concubinul acesteia şi E.C.A., aflându-se pe terasa barului E. din Galaţi, la o masă alăturată cu cea la care se găsea partea vătămată M.V., s-au înţeles să-l urmărească pe acesta şi să-i sustragă banii ce-i avea asupra lui. În acest scop, inculpaţii şi-au împărţit rolurile şi au săvârşit infracţiunea potrivit planului stabilit. Astfel, după ce M.V. a părăsit localul, având asupra sa o geantă-diplomat, inculpaţii C.A.M. şi M.M. l-au urmărit şi l-au depăşit din mers, până la uşa blocului în care locuia, iar inculpatul E.C.M. l-a lovit pe la spate, doborându-l la pământ şi smulgându-i geanta.
Ulterior, inculpata a valorificat unul din bunurile sustrase de la partea vătămată şi anume o verighetă pe care a depus-o la o casă de amanet şi a împărţit cu ceilalţi inculpaţi banii obţinuţi.
Această stare de fapt a fost stabilită pe baza declaraţiilor părţii vătămate, ale martorilor C.G.G. şi T.V. şi ale inculpaţilor.
Astfel, în declaraţia dată la parchet la data de 4 octombrie 2002, inculpata C.A.M. a recunoscut participarea sa la săvârşirea tâlhăriei, arătând, între altele: „E.C. ne-a spus că bătrânul de la masa alăturată are un diplomat cu bani ne-a propus să-l atacăm pe bătrân şi să-i luăm diplomatul. Precizez că iniţial eu nu am fost de acord şi i-am cerut soţului meu să mergem acasă. Ulterior, am fost şi eu convinsă. Înţelegerea a fost în felul următor: eu cu M. mergeam în faţa moşului, îl ocoleam, iar E.C. venea din spate şi îl lovea. Am ajuns în faţa blocului, l-am lăsat pe moş să ne ocolească, timp în care a venit E.C. care l-a lovit cu pumnul."
În cursul judecăţii inculpata C.A.M. a revenit asupra acestei declaraţii, negând participarea ei la infracţiunea de tâlhărie, dar această retractare trebuia înlăturată, pe de o parte pentru că este nemotivată, iar pe de altă parte pentru faptul că declaraţia iniţială a inculpatei cu privire la împrejurările faptei a fost confirmată de martorii C.G.G. şi T.V. care au declarat că i-au văzut pe cei trei inculpaţi urmărindu-l pe M.V., în formaţia descrisă de inculpată, şi că după comiterea faptei l-au văzut pe E.C. având asupra sa geanta diplomat sustrasă de la partea vătămată şi pe inculpaţii C.A.M. şi M.M. la o anumită distanţă de acesta.
Luând în considerare şi participarea inculpatei la valorificarea unuia dintre bunurile sustrase de la partea vătămată, Înalta Curte constată că fapta inculpatei C.A.M. întruneşte trăsăturile constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., urmând, în consecinţă, să se dispună admiterea recursului parchetului, casarea hotărârii atacate şi condamnarea inculpatei pentru această infracţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 547/ A din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpata C.A.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 209 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la pedeapsa aplicată inculpatei C.A.M.
Rejudecând cauza, condamnă pe această inculpată la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1843/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1846/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
