ICCJ. Decizia nr. 1842/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1842/2004
Dosar nr. 1786/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 274 din 23 decembrie 2002, Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul D.M. la câte 5 ani închisoare, pentru cinci fapte de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen. (părţi vătămate P.A., O.A.G., M.N., G.F. şi M.D., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen. (parte vătămată C.G., la 2 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (parte vătămată OGA.) şi la 3 ani închisoare, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa inculpatului perioada arestului şi reţinerii preventive de la 20 februarie 2001 la 23 martie 2001.
Potrivit art. 113 alin. (3) C. pen., instanţa de fond a obligat pe inculpat să se prezinte în mod regulat la tratament medical, până la însănătoşire.
Inculpatul a fost obligat la 3.600.000 lei despăgubiri către partea civilă SC A.I. SRL Buzău, 365.000 lei despăgubiri către partea civilă SC S.A.C. SNC Buzău şi la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, într-o noapte din luna aprilie 2000, în jurul orei 4,00, partea vătămată P.A., conducător auto la Compania de taxi A. Buzău se afla cu taxiul în faţa barului S. din Buzău şi a fost solicitat, de trei tineri să îi transporte în cartierul Dorobanţi, la blocul 17.
După ce au indicat adresa, unul dintre tineri i-a cerut părţii vătămate să oprească taxiul în apropierea bisericii Sf. Nicolae pentru a schimba 100 mărci germane, după care şi-au continuat drumul spre cartierul Dorobanţi. Au oprit taxiul în dreptul blocului 17 şi a coborât tânărul, care spusese că are mărci germane, pentru schimb, iar după plecarea acestuia, inculpatul D.M., care se afla pe bancheta din spate a autoturismului, l-a ameninţat pe P.A., cu cuţitul şi i-a cerut să le dea banii pe care îi avea asupra lui. Apoi s-a întins peste scaun şi a luat din torpedou, suma de 400.000 lei, timp în care inculpatul R.M.D., care se afla lângă conducătorul auto, respectiv lângă partea vătămată P.A., l-a prins pe acesta de mână, împiedicându-l, astfel, să se apere.
După aceasta, cei doi inculpaţi, au fugit.
În seara de 27 noiembrie 2000, în jurul orelor 17,00, inculpaţii D.M., R.M.D. şi C.N. i-au cerut părţii vătămate O.A.G., care se afla la volanul taxiului, să-i transporte în comuna Poşta Cârnău.
Partea vătămată a acceptat solicitarea celor 5 tineri şi i-a dus până la locuinţa martorului M.C., în comuna Poşta Cârnău.
Apoi, la insistenţele acestora (inculpaţii fiind însoţiţi şi de R.G.M. şi I.A.), partea vătămată a mers în locuinţa martorului.
În timp ce inculpaţii şi învinuiţii R.G.M. şi I.A., consumau băuturi alcoolice, C.N. i-a cerut părţii vătămate, cheile autoturismului şi apoi, a refuzat să i le restituie.
Partea vătămată O.A.G. i-a cerut lui C.N., cheile, moment în care inculpatul D.M. l-a lovit în zona feţei şi i-a cauzat leziuni ce au necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare.
După aceea, inculpaţii şi partea vătămată au plecat cu autoturismul în oraşul Făurei, la bunicii lui D.M., la volan fiind C.N. Partea vătămată, R.G. şi I.A., au rămas în apartament, iar inculpaţii D.M., C.N. şi R.M.D. au plecat cu autoturismul în oraş, după ce, prin violenţă, îl deposedase pe O.A.G. de 50.000 lei, sumă rezultată din încasările efectuate în ziua respectivă.
Inculpaţii s-au întors după o oră şi apoi au plecat spre Buzău, lăsându-l pe taximetrist în cartierul Dorobanţi, ocazie cu care l-au asigurat că îi vor restitui banii, dar să nu-i reclame la poliţie.
Atunci, partea vătămată a constatat că taxiul avea parbrizul spart.
În noaptea de 10 decembrie 2000, în jurul orelor 21,00, partea vătămată C.G., taximetrist la firma SC S.T. Buzău, se afla cu autoturismul, în staţia din cartierul Dorobanţi şi a fost solicitat de inculpaţii C.N. şi R.M.D. să îi transporte în cartierul Micro XIV, la domiciliul inculpatului D.M. De aici, au plecat toţi cu taxiul în comuna Tătărani, jud. Vâlcea, de unde au luat 2 fete, apoi s-au întors la domiciliul inculpatului D.M.
Inculpaţii au invitat taximetristul să-i însoţească în apartament, apoi prin ameninţări l-au deposedat de suma de 600.000 lei, pe care acesta o avea din încasările efectuate în acea zi.
După aceea, cei trei i-au cerut părţii vătămate să-i ducă în comuna Mihăileşti, la nişte cunoştinţe şi, de frică, aceasta i-a dus pe inculpaţi la această adresă, însoţindu-i în casă, unde pentru a doua oară a fost ameninţat şi deposedat de suma de 100.000.
În noaptea de 19 decembrie 2000, în jurul orei 1,30, inculpaţii C.N. şi R.M.D. s-au deplasat cu taxiul condus de M.N., de la Fast Foods din bariera Ploieşti, în cartierul Micro XIV, de unde l-au luat şi pe inculpatul D.M.
De aici, cei trei s-au plimbat prin oraş cu taxiul, iar când au ajuns în cartierul Dorobanţi, inculpatul C.N., aflat pe bancheta din spate, l-a ameninţat pe M.N., cu un obiect dur şi lucios, cerându-i să-i dea bani.
Inculpatul D.M. coborâse din taxi şi se aşezase în dreptul portierei, pentru a-l împiedica pe taximetrist să coboare. Partea vătămată i-a dat inculpatului C.N. suma de 351.000 lei, rezultaţi din încasări, iar la plecare inculpaţii l-au ameninţat să nu îi reclame, la poliţie, deoarece au copii de crescut.
Prejudiciul cauzat acestei părţi vătămate a fost acoperit, astfel că acesta nu s-a constituit parte civilă.
În noaptea de 13 ianuarie 2001, în jurul orelor 21,00, inculpaţii D.M. şi R.M.D. i-au solicitat părţii vătămate G.F., care se afla, cu taxiul în faţa clubului T.J. să-i ducă în cartierul Dorobanţi. Ajungând la destinţaie şi aflând că datorează 37.000 lei, inculpaţii i-au cerut părţii vătămate să pregătească restul, deoarece nu au decât o bancnotă de 100.000 lei. În momentul când partea vătămată a scos banii, pentru a le da restul, inculpatul R.M.D. i-a smuls banii din mână şi a fugit împreună cu inculpatul D.M.
Prejudiciul cauzat acestei părţi vătămate a fost apoi acoperit.
În noaptea de 14 ianuarie 2001, inculpaţii D.M. şi R.M.D. au solicitat părţii vătămate M.D., salariat la SC A.C. SNC Buzău să-i transporte, cu taxiul, la Spitalul judeţean Buzău, din cartierul Dorobanţi. Ajungând în dreptul blocului 19 A, inculpaţii i-au cerut părţii vătămate să oprească, iar inculpatul D.M., care se afla pe bancheta din spate, l-a ameninţat pe M.D., cu un obiect dur şi i-a cerut banii. Partea vătămată i-a dat suma de 300.000 lei.
Se arată că prejudiciul a fost de 365.000 lei şi nu a fost recuperat.
În seara zilei de 9 februarie 2001, în jurul orelor 19,00, inculpaţii C.N. şi R.M.D. i-au cerut părţii vătămate D.Şt., taximetrist la SC W.C.E. SRL, să-i ducă în cartierul Micro XIV, de aici urcându-se în taxi şi inculpatul D.M. Cursa a fost în valoare de 250.000 lei. Ajungând în cartierul Dorobanţi, inculpaţii au coborât din taxi, cerându-i părţii vătămate să-i aştepte. După câteva minute, partea vătămată a observat că inculpaţii îi sustrăseseră, din geacă, telefonul mobil, în valoare de 1.600.000 lei, pe care ulterior, l-au vândut martorului N.V.M., cu suma de 700.000 lei. Această sumă a fost împărţită între inculpaţi.
Din raportul de expertiză nr. 290 din 25 mai 2001, rezultă că inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip dismatur histrionic, cu elemente de tip disocial, dar că a avut discernământul faptelor, nu discernământul diminuat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi inculpatul D.M.
Parchetul a criticat sentinţa, ca nelegală şi netemeinică, în primul rând pentru că, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., comisă la 27 noiembrie 2000, împotriva părţii vătămate O.A.G., s-a aplicat o pedeapsă sub limita minimului special prevăzut de lege, limitele fiind cuprinse între 5 şi 12 ani.
De asemenea, trebuia să se aplice şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Un alt motiv se referă la individualizarea pedepselor, apreciindu-se că se impune aplicarea unor pedepse mai aspre, de natură să realizeze scopul preventiv-educativ, care să contribuie la reeducarea inculpatului.
Soluţia se apreciază nelegală şi pentru modul de soluţionare a laturii civile, în sensul că s-a luat act că părţile vătămate S.T.", M.N., G.F. şi SC W.C.E. SRL, nu s-au constituit părţi civile şi sumele trebuiau confiscate, conform art. 118 lit. d) C. pen.
Inculpatul D.M. a solicitat, în apel, reducerea pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 145 din 24 martie 2003 a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte, latura penală, în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în elementele componente.
S-au majorat pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile de tâlhărie, de câte 5 ani închisoare, prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) şi art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., la câte 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., pentru toate faptele aplicând şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, contopind în această pedeapsă şi pedeapsa de 3 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţă pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 – art. 209 lit. e) şi g) C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.850.000 lei.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
A fost respins apelul declarat de inculpat şi a fost obligat să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.M., care a solicitat restituirea cauzei la instanţa de fond, pentru rejudecare, sau la procuror, întrucât prezentarea materialului de urmărire penală, a fost făcută în lipsa apărătorului său.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S. (fost D.M.) în săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, furt şi lipsire de libertate în mod ilegal.
În ce priveşte susţinerile inculpatului, în sensul prezentării materialului de urmărire penală în lipsa apărătorului său se constată următoarele:
Potrivit art. 171 alin. (2) C. pen. „Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".
Totodată dispoziţiile art. 250 C. pen., care se referă la prezentarea materialului de urmărire penală nu obligă organul de cercetare penală, în această fază procesuală, să asigure asistenţa juridică a inculpatului.
În cauză, se constată, din cuprinsul rechizitoriului, că măsura arestării preventive a inculpatului D.M. a fost revocată la data de 23 martie 2001, deci, la data de 3 decembrie 2001, când prin proces verbal, i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi dreptul la apărare, era liber.
De altfel, inculpatul menţionează în sus-indicatul proces verbal că „nu doreşte să fie asistat de un apărător în această fază a procesului penal".
Rezultă că, prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut în condiţiile legii şi ca urmare acesta nu poate constitui un motiv de casare.
În ce priveşte susţinerile inculpatului, privind lipsa de procedură în soluţionarea apelului, în sensul că a fost citat la o altă adresă şi cu alt nume, se constată că acesta a fost citat la adresa şi numele pe care le-a comunicat instanţei, iar conform art. 177 C. proc. pen., acesta avea obligaţia în caz de schimbare a adresei, să încunoştinţeze instanţa de schimbarea intervenită.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. (fost D.) M. împotriva deciziei penale nr. 145 din 24 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1840/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1843/2004. Penal → |
|---|
