ICCJ. Decizia nr. 1846/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1846/2004
Dosar nr. 5804/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 21 mai 2003, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul D.A. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile stabilite de art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat corpul delict, constând într-un briceag, înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara la nr. 60/2002.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.544.158 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul de Urgenţă Petroşani.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10 milioane lei daune morale către partea civilă S.M.V.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300.000 lei, reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
S-a reţinut că, în data de 27 iunie 2002, inculpatul D.A., în vârstă de 72 de ani, bănuind că minorul C.C. a sustras material lemnos de la coteţul ginerelui său, s-a deplasat pe str. Jiului din Uricani, unde acesta locuia.
Inculpatul, întâlnindu-l pe minor, i-a reproşat sustragerea materialului lemnos, moment în care partea vătămată S.M.V., fratele minorului, a intervenit, spunându-i inculpatului că cele afirmate de el nu sunt adevărate.
Inculpatul i-a atras atenţia părţii vătămate să nu intervină şi să tacă, după care s-a apropiat de el şi a scos, din buzunar, un briceag. Partea vătămată, sesizând intenţia inculpatului de a-l lovi, a ridicat mâna şi a parat prima lovitură, prinzând lama briceagului. Inculpatul a tras briceagul din mâna părţii vătămate, după care i-a aplicat acestuia o lovitură, cu acesta, în partea stângă a abdomenului. După toate acestea, partea vătămată l-a împins pe inculpat, care a căzut la pământ, apoi a plecat în fugă de la locul incidentului. Apoi a plecat şi inculpatul.
Din certificatul medico-legal, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale la nivelul intestinului subţire şi hemiperitonial secundar, viaţa sa fiind pusă în primejdie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea ei în vederea administrării de probe, care să conducă la aflarea adevărului.
În expunerea motivelor de apel, inculpatul arată că datorită vârstei şi stării precare de sănătate, nu s-a putut prezenta la instanţa de fond, unde s-a făcut cercetarea judecătorească, care este necompletă şi nu atestă adevărul în cauză.
În subsidiar, inculpatul solicită să se reţină că a săvârşit această infracţiune sub imperiul unei puternice tulburări, provocată de partea vătămată şi ca urmare cere să se reţină dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., reducându-se pedeapsa aplicată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 401/ A din 2 decembrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.A., solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât această instanţă a judecat cauza fără prezenţa sa, care era bolnav şi în imposibilitate de a o înştiinţa de această situaţie. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă, întrucât a fost provocat să comită fapta.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că, inculpatul D.A., la data de 21 mai 2002, când Tribunalul Hunedoara a judecat cauza privind tentativa la infracţiunea de omor calificat, împotriva victimei S.M.V., era internat în Spitalul Lupeni cu diagnosticul: insuficienţă renală cronică, bronhopneumonie obstructivă cronică, cord pulmonar cronic şi insuficienţă respiratorie cronică. Prin scrisoarea medicală nr. F.O. nr. 970 din 23 mai 2003 şi adresa nr. 4537 din 23 octombrie 2003, Spitalul orăşenesc Lupeni, confirmă că inculpatul în perioada 13 mai 2003 – 23 mai 2003, a fost internat în această unitate sanitară.
Apărătorul inculpatului a adus la cunoştinţă instanţei la termenul din 21 mai 2001, că acesta este internat în spital, cerând şi amânarea judecării cauzei.
Potrivit art. 177 alin. (5) C. proc. pen., bolnavii aflaţi în spital sau într-o casă de sănătate se citează prin administraţia acestuia.
Neprocedând conform dispoziţiilor sus-menţionate, instanţa a judecat cauza, fără citarea legală a inculpatului.
În consecinţă, urmează a se admite recursul inculpatului, a se casa hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi de apel şi a se trimite cauza, spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara.
Onorariul pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 401/ A din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 124 din 21 mai 2003 a Tribunalului Sibiu.
Trimite cauza, spre rejudecare, la prima instanţă, Tribunalul Sibiu.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1844/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1847/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
