ICCJ. Decizia nr. 1875/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1875/2004
Dosar nr. 5843/2003
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 357 din 14 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, inculpatul T.D.G. a fost condamnat la 20 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 2 iulie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 C. pen., s-a confiscat în folosul statului sabia artizanală.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pe baza probelor administrate, instanţa a reţinut că la data de 29 iunie 2002 între inculpat şi soţia sa, victima T.P.D., au apărut certuri cu privire la suma de bani strânsă cu ocazia petrecerii „tăierii moţului" fiului lor mai mic, jignindu-se reciproc.
La cearta dintre soţi a intervenit şi soacra inculpatului, S.O., care a încercat să-l lovească pe inculpat, când acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu sabia.
Inculpatul s-a înarmat cu o sabie şi a înţepat-o pe soacra sa cu tăişul săbiei, la mână după care a urmărit-o pe soţia sa care a încercat să fugă. Ajungând-o pe aceasta, inculpatul a tăiat-o cu sabia.
După săvârşirea faptelor inculpatul a anunţat organele de poliţie că a omorât pe soţia sa şi pe soacră.
Din raportul medico-legal a rezultat că moartea numitei T.P.D. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii de tip central prin plăgi despicate craniene cu dilacerare corticală cerebrală şi secţiune cerebeloasă.
Cu privire la victima S.O., raportul medico-legal a constatat că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic, consecutiv unor plăgi înjughiate, abdomino-lombară, transfixiantă şi radio carpiană dreapta. Leziunile constatate au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător cu o singură margine ascuţită, posibil sabie.
A concluzionat instanţa că fapta inculpatului de a lovi cu tăişul şi vârful săbiei artizanale, cele două victime, cărora le-a provocat leziuni ce au condus la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, inculpatul şi partea civilă B.M.
Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepsei aplicate şi a solicitat a se aplica pedeapsa detenţiei pe viaţă.
Partea civilă a solicitat aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului.
Inculpatul a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de parchet şi în baza art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.D.G. la detenţiunea pe viaţă şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
A dispus respingerea ca nefondat al apelului declarat de inculpat. Apelul declarat de partea civilă B.M. a fost respins ca inadmisibil.
A motivat instanţa de apel că multiplele lovituri aplicate de inculpat soţiei şi respectiv soacrei sale cu sabia, pe care o ţinea la domiciliu şi pe care o ascuţea periodic, dovedeşte periculozitatea sporită a faptelor comise.
Având în vedere numărul victimelor şi poziţia procesuală a inculpatului de a nega faptele, modalitatea în care acestea au fost comise, instanţa de apel a apreciat că se justifică aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat s-a apreciat că nu este fondat. În cauză nu există temei pentru a reţine că inculpatul a acţionat sub imperiul unei tulburări, care să justifice reţinerea unei eventuale provocări din partea victimelor.
Referitor la apelul declarat de partea civilă, s-a constatat că aceasta vizează latura penală a cauzei. În condiţiile în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, s-a apreciat că apelul este inadmisibil.
Împotriva acestei decizii penale, inculpatul T.D.G. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicia pedepsei aplicate şi nereţinerea în favoarea sa a circumstanţei provocatorii din partea victimelor, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, faptele şi împrejurările reţinute corespunzând probelor administrate.
Vinovăţia inculpatului a fost corect reţinută, iar încadrarea juridică reţinută de omor deosebit de grav este legală.
Corect cele două instanţe au apreciat că în cauză nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, neexistând probe, care să ateste această împrejurare. Deşi a existat o stare conflictuală între părţi, aceasta a fost determinată de inculpat, iar comportarea victimelor nu a creat o stare de tulburare inculpatului, sub imperiul căreia să comită faptele.
În ceea ce priveşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă, aceasta a fost just individualizată. Pericolul social deosebit de ridicat al faptelor comise, constând în uciderea soţiei şi soacrei sale, violenţa deosebită de care a dat dovadă inculpatul, aplicându-le multiple lovituri cu sabia, lipsa oricărei motivaţii şi poziţia de totală indiferenţă faţă de faptele comise, justifică pe deplin tratamentul sancţionator aplicat.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce perioada executată prin arest preventiv.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D.G., împotriva deciziei penale nr. 727 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 2 iulie 2002 la 6 aprilie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1873/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1886/2004. Penal. Art.208, 209, 217 c.pen.... → |
|---|
