ICCJ. Decizia nr. 1932/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1932/2004
Dosar nr. 855/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 226 din 20 martie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a condamnat pe inculpatul I.G. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor, prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., art. 288 C. pen.; art. 291 şi art. 293 din acelaşi cod.
Totodată, s-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă inculpatul a fost obligat la plata sumei de 157.000 dolari S.U.A. despăgubiri civile, părţii civile S.C.
Prin Decizia penală nr. 39 din 8 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins recursul declarat de inculpat împotriva sentinţei.
Ulterior prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, condamnatul I.G. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 226 din 20 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a invocat greşita individualizare a pedepsei aplicate, care nu a avut în vedere gradul său de vinovăţie.
După efectuarea cercetărilor de către procuror, procedându-se la soluţionarea cererii de revizuire, prin sentinţa penală nr. 1032 din 12 noiembrie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a respins-o ca inadmisibilă.
Nemulţumit de hotărâre condamnatul revizuient a declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, cu motivarea că în cauză instanţa de fond în mod corect a apreciat că motivul invocat de condamnat, respectiv redozarea pedepsei nu se încadrează în cazurile limitativ, prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen.
Împotriva deciziei, condamnatul revizuient, a declarat recurs susţinând că pentru săvârşirea infracţiunii se face vinovat D.I.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când este îndeplinit vreunul dintre motivele prevăzute expres de textul de lege menţionat.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că materialul probator administrat, a conturat starea de fapt căreia instanţa i-a dat încadrarea juridică legală.
În cauză nedescoperindu-se fapte s-au împrejurări necunoscute de instanţele care au soluţionat şi nici nu s-au săvârşit infracţiuni de mărturie mincinoasă, nefiind deci îndeplinite cerinţele art. 394 C. proc. pen., recursul declarat de condamnatul revizuient, este nefondat.
În baza prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul, revizuient I.G., împotriva deciziei penale nr. 36/ A din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1893/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1936/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
