ICCJ. Decizia nr. 1886/2004. Penal. Art.208, 209, 217 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1886/2004
Dosar nr. 5655/2003
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 434 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 347.890.952 lei cu dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a sentinţei până la achitarea debitului către S.C. R. S.A. Craiova.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 28 octombrie 2002, inculpatul M.D., paznic la S.C. R. S.A. Craiova a tăiat 10 cabluri din cupru de la o locomotivă, pe care le-a pus într-o sacoşă, lângă utilajul pe care, în acest mod l-a adus în stare de neîntrebuinţare.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate de organele de poliţie, la locuinţa inculpatului s-au găsit 84 kg cabluri de cupru sustrase de acesta de la locul de muncă în perioada septembrie – octombrie 2002.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi furt calificat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia au fost stabilite pe baza următoarelor probe: proces – verbal de sesizare, proces – verbal de percheziţie domiciliară, proces – verbal de reconstituire, planşe fotografice, proces – verbal de cântărire, proces – verbal de predare a bunurilor sustrase, dovezi privind valoarea prejudiciului, declaraţiile martorilor B.N., P.Ş.I., declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 522 din 14 noiembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpat şi, făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a redus pedeapsa aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 20 zile închisoare, iar pedeapsa aplicată în baza art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., la 2 ani închisoare.
Pedepsele aplicate au fost recontopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale au fost menţinute.
Instanţa de control judiciar a apreciat că, dând semnificaţia cuvenită criteriilor de individualizare referitoare la persoana inculpatului (care a recunoscut faptele comise, manifestând regretul pentru săvârşirea lor, nu are antecedente penale, a avut o comportare bună, are o situaţie familială dificilă), acesta este îndreptăţit să beneficieze de efectul dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., privind circumstanţele atenuante, precum şi de instituţia suspendării condiţionate a pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi reindividualizarea pedepsei dispuse, în sensul reducerii cuantumului acesteia şi aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Totodată, s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică legală şi temeinică faptelor săvârşite de acesta.
Individualizarea pedepselor aplicate s-a făcut de către instanţa de apel în deplină concordanţă cu dispoziţiile articolelor 72 şi art. 52 C. pen., inculpatului acordându-i-se largi circumstanţe atenuante şi beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei, în considerarea datelor privind persoana acestuia şi conduita socială şi procesuală avută.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate, critica formulată de recurent cu privire la modul de individualizare a acestora fiind neîntemeiată.
Cât priveşte obligarea inculpatului M.D. la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.C. R. S.A. Craiova, aceasta s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 – art. 999 C. civ., cuantumul sumei datorate fiind stabilit în conformitate cu dovezile depuse la dosarul cauzei de către unitatea prejudiciată şi corect reţinute de către instanţa de judecată.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 522 din 14 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1875/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1890/2004. Penal. Art.246 c.pen. Recurs în... → |
|---|
