ICCJ. Decizia nr. 1926/2004. Penal. Art.276 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1926/2004
Dosar nr. 3092/2003
Şedinţa publică din 7 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 609 din 15 noiembrie 2002 a Tribunalului Iaşi, au fost condamnaţi inculpaţii:
- David Florin la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. c) C. pen., art. 74, art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen.; la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 lit. b) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la 12 aprilie 2000 la 12 iulie 2000.
- D.A.R. şi,
- D.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99, art. 109 C. pen., art. 74 şi art.76 lit. d) C. pen.; la pedeapsa de câte 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99, art. 109 C. pen., art. 33 lit. b) C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de câte 5 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestării preventive, începând de la 12 aprilie 2000 până la 29 mai 2000 pentru inculpatul D.A.R. şi până la 30 august 2000 pentru inculpatul D.L.C.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi, în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, a două patente şi un magnet, folosite la săvârşirea infracţiunilor.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, minorii în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata către partea civilă S.N.C.F.R. SA Zona de Telecomunicaţii Iaşi a sumei de 74.513.959 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.500.000 lei, minorii în solidar şi cu părţile responsabile civilmente.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada 20 martie – 12 aprilie 2000, pe timp de noapte, inculpaţii au sustras în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, conductori de cupru, distrugând reţeaua telefonică aparţinând R.C.F. Iaşi. Bunurile sustrase au fost valorificate la centrele de achiziţii din municipiul Iaşi.
Valoarea prejudiciului cauza părţii civile este de 74.513.959 lei.
Prin faptele de distrugere a circuitelor telefonice, inculpaţii au pus în pericol siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea părţii vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de prindere în flagrant a inculpaţilor, proces-verbal de conducere, procese-verbale de cântărire şi predare, note de constatare, declaraţiile martorilor A.D., M.N., declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut infracţiunile reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 228 din 17 iunie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, şi a desfiinţat sentinţa instanţei de fond în parte, latura penală, în ce priveşte cuantumul pedepselor şi măsura confiscării speciale.
Inculpatul D.F. a fost condamnat la pedepsele de:
- 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare.
S-a dispus înlăturarea pedepselor de 5 luni şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 12 aprilie 2000 la 12 iulie 2000.
Inculpaţii D.A.R. şi D.L.C. au fost condamnaţi la pedepsele de câte:
un an şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 – art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa de câte un an şi 7 luni închisoare fiecare.
S-a dispus înlăturarea pedepselor de câte 3 luni şi 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art.64 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpaţii D.F. şi D.L. a câte unui patent, iar de la inculpatul D.A.R. a unui magnet.
S-a înlăturat dispoziţia privind confiscarea în solidar.
Apelurile declarate de inculpaţii D.F. şi D.R.A. au fost respinse ca nefondate.
Inculpaţii D.F. şi D.R.A. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 600.000 lei din care câte 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare pentru inculpatul intimat D.L.C. au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a apreciat că, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, la starea de pericol creată pentru siguranţa circulaţiei rutiere, la cuantumul prejudiciului şi faptul că nu a fost recuperat, instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepselor şi a reţinut în mod nejustificat în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a mai constatat că în mod greşit s-a aplicat principiul răspunderii solidare în cazul măsurii de siguranţă a confiscării bunurilor care au servit la săvârşirea infracţiunilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii D.F. şi D.A.R., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt fondate şi urmează să dispună admiterea lor şi casarea deciziei atacate, extinând efectele şi cu privire la inculpatul D.L.C., în conformitate cu dispoziţiile art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., pentru următoarele motive:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică legală şi temeinică.
Modul în care s-a procedat la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor D.F., D.A.R. şi D.L.C. contravine însă dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen., fiind excesive, unele, prin cuantum şi toate, mai ales prin modalitatea de executare dispusă.
Inculpatul D.F. era la data săvârşirii infracţiunilor singurul întreţinător al familiei sale, soţia fiind bolnavă, iar cei trei copii, minori, motiv pentru care dobândirea unor venituri suplimentare, ilicite, din vânzarea sârmei de cupru furate, i s-a părut, la acel moment, un mod de rezolvare a situaţiei familiale şi financiare în care se găsea.
Conduita socială, profesională, morală avută de inculpat atât anterior, cât şi ulterior săvârşirii faptelor demonstrează că acestea constituie un accident în viaţa sa.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, printr-o condamnare privativă de libertate a inculpatului D.F., nu s-ar ajunge la o mai mare prevenţie şi reeducare a acestuia decât s-a realizat prin însuşi procesul penal dresat împotriva acestuia, el făcând dovada, prin poziţia sa procesuală, că a realizat consecinţele acţiunilor sale şi importanţa valorilor sociale încălcate.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să dispună descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului D.F., în pedepsele componente şi să modifice pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen., în sensul că o va reduce de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Întrucât, ţinând seama de persoana condamnatului de comportamentul său după comiterea faptei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni, în baza art. 861 şi art. 862 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte lunar, în ultima zi de vineri, la organul de poliţie de la locul de domiciliu;
- să anunţe în prealabil, organului de poliţie desemnat, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Cât priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor minori D.A.R. şi D.L.C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt temeinic individualizate sub aspectul modalităţii de executare.
Inculpatul D.A.R., după săvârşirea infracţiunilor, s-a angajat în muncă, dovedind că a conştientizat urmările faptelor sale şi că şi-a asumat responsabilitatea de a-şi ajuta material familia.
Inculpatul D.L.C. provine dintr-o familie cu posibilităţi materiale modeste şi a fost determinat să participe la săvârşirea infracţiunilor de propunerea prietenului său, D.A.R.
Reeducarea celor doi inculpaţi minori şi prevenirea săvârşirii pe viitor de fapte penale, potrivit scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., se pot realiza în condiţii mai eficiente şi care să nu împieteze asupra dezvoltării lor psihice şi sociale normale prin suspendarea executării pedepselor.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 110, raportat la art. 81 C. pen., Înalta Curte, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte un an şi 7 luni închisoare aplicate inculpaţilor pe durata unui termen de încercare de câte 3 ani.
În cauză se va atrage atenţia condamnaţilor, în conformitate cu art. 359 C. proc. pen., asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Onorariul apărătorului din oficiu al recurenţilor inculpaţi D.F. şi D.A.R. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 3857 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii D.F. şi D.A.R. împotriva deciziei penale nr. 228 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, extinde efectele recursului şi cu privire la inculpatul D.L.C.
Casează Decizia atacată, după cum urmează:
1. Referitor la inculpatul D.F.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare în pedepsele componente de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. c) din acelaşi cod şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. c) din acelaşi cod.
Modifică pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen., în sensul că o reduce de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar, în ultima zi de vineri, la organul de poliţie de la locul de domiciliu;
b) să anunţe în prealabil, organul de poliţie desemnat, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
2. Referitor la inculpaţii minori D.A.R. şi D.L.C.:
În baza art. 110, raportat la art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte un an şi 7 luni închisoare aplicate inculpaţilor pe durata unui termen de încercare de câte 3 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul în sumă de 800.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor D.F. şi D.A.R., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1921/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 192/2004. Penal. Legea nr.56/1992. Recurs în... → |
|---|
