ICCJ. Decizia nr. 1981/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1981/2004
Dosar nr. 935/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin rechizitoriul din 8 iulie 2002, trimite în judecată pe inculpatul A.N., pentru infracţiunea de tâlhărie şi distrugere, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod.
Actul de învinuire reţine că, în noaptea de 25 mai 2002, inculpatul a pătruns, prin escaladare, în incinta SC A.P. SRL, l-a pălmuit pe paznicul I.O., l-a somat să-l servească cu bere şi să-i dea ţigări şi bani. Apoi, l-a controlat prin buzunare, de unde i-a luat suma de 188.000 lei.
Concomitent, inculpatul a spart sticlele cu bere şi a tăiat faţa de masă, ca să intimideze paznicul.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 464 din 12 mai 2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen., achită pe inculpat de orice penalitate.
Prin aceeaşi hotărâre, conform art. 162 alin. (3) C. proc. pen., instanţa confirmă măsura internării medicale, luată în baza art. 114 C. pen., faţă de inculpat.
Instanţa motivează că inculpatul a acţionat fără discernământ, din cauza bolii de care suferă, cum atestă expertiza medico-legală de la dosar.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpatul declară apel.
Parchetul critică hotărârea, motivând că nu s-a verificat, suficient, dacă inculpatul a acţionat fără discernământ şi nu s-a luat măsura de siguranţă prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen.
La rândul său, inculpatul a susţinut că fapta de tâlhărie nu a existat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 766/ A din 16 decembrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile.
Prin recursurile de faţă, parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpatul critică Decizia, reiterând susţinerile din apel.
Recursul parchetului este, în parte, întemeiat.
În adevăr, potrivit art. 118 lit. d) C. pen., sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite, în mod vădit, prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite părţii vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
În cauză, este, fără dubiu, stabilit că, prin violenţă, inculpatul a sustras suma de 188.000 lei de la paznicul I.O., sumă pe care acesta nu cere să-i fie restituită, încât ea trebuia confiscată.
Expertiza medico-legală psihiatrică stabileşte, de asemenea, neîndoielnic, că discernământul inculpatului este abolit, încât legal şi temeinic instanţa a confirmat măsura internării medicale a făptuitorului.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, iar hotărârile atacate vor fi casate în parte, în sensul că se va confisca de la inculpat suma de 188.000 lei.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 766/ A din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul A.N.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 464 din 12 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu privire la omisiunea aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscă suma de 188.000 lei de la inculpat, pe care îl obligă la plata acesteia către stat.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 766/ A din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 197/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
