ICCJ. Decizia nr. 2005/2004. Penal. Art.215 alin.3,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2005/2004
Dosar nr. 2887/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1254 din 20 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea formulată de inculpatul G.G., privind schimbarea încadrării juridice a faptei ca neîntemeiată.
În baza art. 334 C. proc. pen.;
A schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen., în art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) şi (3) C. pen.
A condamnat pe inculpatul G.G. la 4 ani şi 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat prevenţia inculpatului de la 27 februarie 2002 până la 20 decembrie 2002.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ.;
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile S.C. A.S. S.A. Bucureşti suma de 2.682.141.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A menţinut sechestrul asigurator, dispus prin Ordonanţa nr. 150362/2002 emisă de D.G.P.M.B., Serviciul Poliţiei Economice, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului, până la concurenţa sumei de 2.682.141.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în data de 19 aprilie 2001, inculpatul G.G., în calitate de asociat unic şi administrator al S.C. E.I. S.R.L., a indus în eroare pe reprezentanţii S.C. A. S.A. prin emiterea de Cec-uri fără acoperire, determinând partea civilă să-i livreze mărfuri în valoare totală de 2,4 miliarde lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, expertize grafoscopice, documente B.R.D., file C.E.C. şi adresa B.R.D. din care rezultă că firma inculpatului se afla în interdicţie bancară.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, care şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, deoarece nu avea cunoştinţă de faptul că firma sa se afla în interdicţie bancară.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul, criticându-le sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei pentru următoarele motive:
Parchetul, vizând individualizarea pedepsei, în sensul majorării ei în contextul prejudiciului considerabil cauzat prin infracţiune rămas neacoperit şi al atitudinii de nerecunoaştere adoptată de inculpat ca şi sub aspectul aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi.
Inculpatul solicitând trimiterea cauzei la Judecătoria sectorului 6 ca fiind competentă în soluţionarea ei, raportat la prejudiciul real şi, în subsidiar, achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
În situaţia în care nici acest motiv nu va putea fi reţinut, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune reţinută în sarcina sa, însă cu înlăturarea alin. (5), chiar în eventualitatea aplicării dispoziţiilor art. 41 sau 33 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 314/ A din 29 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti declarat împotriva sentinţei penale nr. 1254 din 20 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:
A înlăturat dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata de 5 ani.
A dedus prevenţia inculpatului de la 27 februarie 2002 la zi.
A menţinut celelalte dispoziţii.
A respins, ca nefondat, apelul inculpatului G.G.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, în principal pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., considerând că instanţa a stabilit în mod greşit valoarea prejudiciului ca fiind mai mare de 2 miliarde lei, în realitate această valoare fiind de 1.922.000.000 lei, astfel cum a fost modificată prin anexa la contractul iniţial, valoare pentru care inculpatul a lăsat părţii civile 2 file C.E.C. în alb, doar cu semnătura şi ştampila firmei sale, celelalte date fiind completate ulterior de către partea civilă, împrejurări faţă de care, a considerat că infracţiunea săvârşită de el se încadrează în prevederile art. 84 din Legea C.E.C. - ului.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa prin înlăturarea alin. (5) al infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile reprezentantului părţii civile S.C. A.S. S.A., dl. A.N.D., precum şi declaraţiile inculpatului, rezultă că cele 2 file C.E.C. au fost lăsate de către inculpat în alb, având doar semnătura sa şi ştampila societăţii, urmând ca după ridicarea mărfii, la o dată prestabilită, să fie completate de către partea civilă şi introduse la bancă pentru plată.
În consecinţă, la încheierea contractului, inculpatul nu s-a folosit de nume sau calităţi mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase pentru a induce în eroare pe reprezentantul părţii civile, dar i-a ascuns acestuia faptul că la momentul încheierii contractului nu avea disponibilul necesar în cont şi i-a dat asigurări că la data stabilită de comun acord respectiv, data scadenţei, la care va introduce filele la plată, va exista necesarul bancar.
Apărarea inculpatului, în sensul că infracţiunea reţinută în sarcina sa se încadrează în prevederile art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu poate fi primită, întrucât pentru existenţa acestei infracţiuni era necesar ca C.E.C. - ul să fi fost emis cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute în art. 1 din acelaşi act normativ, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul, deoarece inculpatul i-a dat reprezentantului părţii civile filele C.E.C. în alb, având doar ştampila societăţii sale şi semnătura, fără a completa alte date, acestea fiind ulterior trecute de către partea civilă.
Potrivit alin. (4) din art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), emiterea unui C.E.C. asupra unei instituţii de credit, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unui folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C. - ului, constituie infracţiunea de înşelăciune.
În ceea ce priveşte valoarea prejudiciului, Curtea constată că paguba produsă de către inculpat este de 1.922.980.500 lei şi nu de 2.682.141.000 lei, cât în mod greşit s-a reţinut, întrucât la stabilirea prejudiciului penal se are în vedere valoarea contractului încheiat între părţi şi modificat de comun acord conform anexei 1 din data de 25 aprilie 2001, precum şi valoarea reală a mărfurilor ridicate conform facturii fiscale şi avizelor de însoţire a mărfii, care este aceeaşi, respectiv 1.922.980.500 lei.
Pe cale de consecinţă, va înlătura alin. (5) din art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi reanalizând dispoziţiile art. 72 din acelaşi cod, va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă care corespunde gradului de pericol social al faptei săvârşite, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 52 C. pen.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 314/ A din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1214 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul G.G. la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002 la 15 aprilie 2004.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2003/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 201/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
