ICCJ. Decizia nr. 2/2004. Penal. încheiere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2/2004

Dosar nr. 5838/2003

Şedinţa publică din 6 ianuarie 2004

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 27 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, investită cu judecarea recursurilor declarate de inculpaţii D.V. şi T.D.M. împotriva deciziei penale nr. 872 din 11 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1672/2003, a admis cererile inculpaţilor de a se solicita relaţii de la secţia 21 poliţie, privind autodenunţul făcut de numitul M.D. şi a acordat termen la 10 noiembrie 2003.

Având în vedere dispoziţiile art. 160d C. proc. pen., constatând că inculpaţii au fost condamnaţi la instanţa de fond la pedepse de 5 ani şi 6 luni închisoare, D.V. şi 5 ani închisoare T.D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la furt calificat, prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen. şi că temeiurile care au stat la baza arestării subzistă, Curtea de prelungit arestarea cu 30 zile.

Împotriva acestei dispoziţii au declarat recurs inculpaţii, care au solicitat revocarea măsurii arestării preventive.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 160b C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 281/2003 şi modificat prin O.U. nr. 109/2003, publicată în M. Of. nr. 748 din 26 octombrie 2003, în cursul judecăţii instanţa verifică periodic dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi, care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.

Constatând că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 136 alin. (1), art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi cum inculpaţii au fost condamnaţi de instanţa de fond la pedepse de 5 ani şi respectiv 5 ani şi 6 luni închisoare, instanţa de recurs a menţinut legal măsura arestării preventive.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpaţii D.V. şi T.D.M., împotriva încheierii de şedinţă din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 1981/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 2003/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2/2004. Penal. încheiere. Recurs