ICCJ. Decizia nr. 2021/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2021/2004
Dosar nr. 944/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 253 din 15 septembrie 2003, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpaţii D.R. şi pe F.C.D. la câte 3 ani şi 6 luni închisoare fiecare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În temeiul art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), inculpatul T.P.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi s-a atras atenţia inculpaţilor asupra nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen., a încredinţat supravegherea inculpaţilor Serviciului de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Ard şi i-a obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Arad, la datele şi zilele ce vor fi fixate; să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, precum şi orice deplasare şi întoarcere ce depăşeşte 8 zile; să anunţe şi să justifice schimbarea locului unde învaţă sau a locului de muncă şi să comunice orice informaţie de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
S-a constatat că prejudiciul ce a fost cauzat părţii vătămate a fost recuperat şi inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 7 iunie 2003, în incinta unui ştrand din oraşul Arad cei trei inculpaţi s-au înţeles să fure, prin violenţă, telefonul mobil al unei cunoştinţe de a inculpatului T.P.C.
Potrivit înţelegerii acesta din urmă a condus-o pe victimă şi pe persoana ce o însoţea de la ştrand pe drumul stabilit anterior de inculpaţi şi în momentul când au ajuns la locul indicat inculpatul D.R. a lovit pe partea vătămată şi după ce aceasta a căzut i-a luat din buzunar telefonul, iar coinculpatul F.C.D. a izbit pe însoţitorul acesteia după care ambii agresori au fugit.
Prejudiciul, în sumă de 3.500.000 lei, a fost recuperat prin restituirea către partea vătămată a telefonului respectiv.
Împotriva acestei soluţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul D.R. au declarat apel, care prin Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a fost respins de către Curtea de Apel Timişoara.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs.
Ministerul Public a criticat hotărârile, susţinând că nu sunt legale şi temeinice. În motivele scrise depuse la dosar s-a menţionat că în cauză există mai mulţi subiecţi pasivi (partea vătămată şi însoţitorul ei) care la anchetă s-a constituit parţi civile, solicitând pentru leziunile suferite o sumă de bani, cu titlu de daune morale, aspect ce nu a fost luat în considerare de către instanţe.
Sub aspectul temeiniciei hotărârilor s-a susţinut că pedepsele aplicate nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorilor, invocându-se, în concret, următoarele:
- Nu s-a evaluat corect gradul deosebit de pericol social al faptei.
- D.R. este elev şi angajat la o societate comercială, provine dintr-o familie dezorganizată, ca urmare a divorţului dintre părinţi, la şcoală are o medie scăzută la purtare, din cauza multiplelor acte de indisciplină şi a absenţelor de la ore.
Datorită comportării necorespunzătoare a fost nevoit să se înscrie la un liceu particular, la cursuri cu frecvenţă redusă.
- T.P.C. practic este lipsit de supravegherea părinţilor, întrucât mama este plecată din ţară, tatăl are antecedente penale, nu este încadrat în muncă, este plecat în alt oraş, iar el are numai 4 clase primare şi o concepţie greşită despre relaţiile interumane, fiind consumator de alcool.
- F.C.D. are o influenţă negativă asupra celorlalţi doi inculpaţi şi un comportament agresiv, în plus, din cauza atitudinii sale a schimbat mai multe forme de învăţământ.
La termenul de astăzi reprezentantul Ministerului Public a menţionat că renunţă la motivul de recurs referitor la neintroducerea în cauză a persoanelor sus-menţionate în calitate de parţi civile.
În concluzie, parchetul a solicitat majorarea pedepselor şi executarea acestora în regim de detenţie.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârile pronunţate se constată că pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate, sub aspectul cuantumului lor, instanţele nu au apreciat corect gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, care a fost comisă cu premeditare, în urma unei înţelegeri prealabile.
În acest sens, este de menţionat că inculpaţii au atacat două persoane după ce în prealabil au stabilit modul de acţionare pentru a sustrage telefonul mobil.
Totodată, nu s-a avut în vedere nici faptul că infracţiunea a fost comisă în formă calificată şi nici valoarea prejudiciului produs.
Ca atare hotărârile nefiind temeinice în ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate, urmează ca acesta să fie majorat.
Raportat la persoana făptuitorilor care sunt minori, la împrejurarea că inculpaţii D.R. şi F.C.D. sunt elevi şi la concluziile referitoare la evaluările efectuate în cauză, potrivit cărora există certe posibilităţi pentru reintegrarea lor socială, aplicarea art. 861 şi art. 862 C. pen., este justificată, astfel încât aceste dispoziţii legale urmează să fie menţinute.
Ca atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, urmează să fie admis numai sub aspectul majorării cuantumului pedepselor aplicate şi al termenului de încercare.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpaţii D.R., F.C.D. şi T.P.C.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 253 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului Arad, numai cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate, pe care le majorează de la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru fiecare inculpat la câte 4 ani închisoare, precum şi la termenul de încercare pe care îl stabileşte la câte 6 ani şi 6 luni, pentru fiecare dintre inculpaţi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2008/2004. Penal. Art.290 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 2045/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
