ICCJ. Decizia nr. 2323/2004. Penal. Art.182 alin.1, art.321 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2323/2004
Dosar nr. 1272/2004
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 188 din 14 mai 2003, Judecătoria Sf. Gheorghe a condamnat printre alţii pe inculpatul B.C. la o lună închisoare şi respectiv un an închisoare, pentru infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 321 alin. (1) şi art. 182 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa de o lună închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.A. despăgubiri în valoare de 10.000.000 lei.
S-a reţinut că la 25 iunie 2002, inculpatul împreună cu alţi făptuitori condamnaţi în cauză a provocat scandal într-un bar, tulburând liniştea şi ordinea publică, împrejurare în care, cu o furcă a aplicat părţii vătămate M.A. o lovitură în zona gurii, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, precum şi pierderea a doi dinţi din faţă şi mobilitatea anormală a altor doi dinţi.
Tribunalul Covasna, prin Decizia penală nr. 202/ A din 1 octombrie 2003, a admis apelul declarat de procuror şi a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., la un an închisoare constatând-o graţiată în întregime şi condiţionat.
Totodată a înlăturat aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) din acelaşi cod, condamnându-l pe inculpat la 2 ani închisoare.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 1032 din 4 decembrie 2003, a admis recursul declarat de inculpat şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi l-a condamnat la 6 luni închisoare, pedeapsă pe care a constatat-o graţiată integral şi condiţionat prin Legea nr. 543/2002.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a stabilit că întrucât cei doi dinţi incisivi au fost înlocuiţi cu o proteză ce a reabilitat total funcţia masticatorie şi aspectul normal al figurii, fapta nu constituie sluţire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., cu motivarea că instanţa de recurs a dat faptei săvârşite de inculpatul B.C. o greşită încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) în loc de cea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 182 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă, fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţională a acestuia, o infirmitate permanentă fizică şi psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii unei persoane.
Instanţa de recurs a considerat că în cauză nu s-a produs nici unul din rezultatele înscrise în textul art. 182 alin. (1) C. pen. S-a apreciat că lucrarea dentară înlătură atât infirmitatea fizică, dar şi prejudiciul estetic.
Într-o interpretare logică şi gramaticală prin infirmitate fizică se înţelege o stare anormală care pune corpul omenesc într-o condiţie inferioară din punct de vedere fizic, iar prin sluţire se înţelege alterarea înfăţişării fizice a victimei, astfel încât aspectul său să fie neplăcut.
În medicina legală sluţirea este definită ca alterarea înfăţişării fizice native indiferent dacă prejudiciul estetic poate fi acoperit sau nu prin protezare cu condiţia să fie permanent şi ireversibil.
Faţă de aceste considerente, având în vedere şi raportul de constatare mdico-legal potrivit căruia urmare operării s-a produs lipsa celor doi incisivi superiori şi mobilitatea anormală a doi dinţi incisivi care necesită extracţie şi refacere prin protezare rezultă că leziunile, urmarea produsă de acţiunea inculpatului este permanentă şi ireversibilă, că funcţia masticatorie a fost definitiv alterată în prejudiciul estetic irecuperabil.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de recurs a schimbat încadrarea juridică a vătămării corporale grave în loviri sau alte violenţe.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa Decizia atacată şi va menţine Decizia penală nr. 202/ A din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Covasna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 1032/ R din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul B.C. senior.
Casează Decizia penală atacată, şi menţine Decizia penală nr. 202/ A din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Covasna.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2321/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 2326/2004. Penal. Art.174, 17, 176 c.pen.... → |
|---|
