ICCJ. Decizia nr. 2335/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2335/2004
Dosar nr. 1168/2004
Şedinţa publică din 29 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 noiembrie 2003, condamnata V.K. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată acesteia prin sentinţa penală nr. 156 din 6 mai 2002 a Tribunalului Dolj.
În motivarea cererii, condamnata a arătat că are o situaţie familială deosebită, constând în aceea că soţul şi fiul său cel mare au probleme de sănătate, împrejurare ce face necesară prezenţa sa la domiciliu.
Din ancheta socială efectuată în cauză, la dispoziţia instanţei de executare, de Colectivul de sprijin pentru autoritatea tutelară şi asistenţă socială din cadrul Primăriei municipiului Alexandria a rezultat că:
- soţul condamnatei, în vârstă de 52 ani, este pensionat pe caz de boală şi are un venit lunar de 1.200.000 lei;
- la aceeaşi adresă, str. Alexandru Golfescu din Alexandria, într-o casă compusă din 3 camere şi dependinţe mai locuiesc fiii condamnatei : V.F. în vârstă de 19 ani, elev în clasa XI la Grupul Şcolar T.R. Alexandria; V.D. în vârstă de 17 ani, care nu urmează cursurile nici unei instituţii de învăţământ; V.I. în vârstă de 23 ani, care are doi copii minori; V.A. în vârstă de 21 ani, fără ocupaţie şi V.S. în vârstă de 25 ani, persoană cu handicap.
Prin sentinţa penală nr. 562 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, secţia penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de executare a reţinut că din ancheta socială nu rezultă existenţa unei situaţii care ar putea avea consecinţe deosebit de grave pentru condamnată sau familia sa.
Pe de altă parte, aspectele menţionate în ancheta socială erau cunoscute şi existau anterior comiterii faptei de către petenta menţionată.
Totodată, schimbarea radicală a situaţiei arătate, cu referire la starea sănătăţii soţului şi fiului cel mare al condamnatei, nu este posibilă în timpul scurt al unei întreruperi a executării pedepsei.
Ca atare, instanţa a constat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 49 din 9 februarie 2004, a respins apelul declarat de condamnata V.K. împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondat, apreciind că în mod temeinic s-a reţinut de către instanţa de executare lipsa acelor împrejurări speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnată sau familia sa.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnata V.K. a declarat recurs, reiterând motivele cererii privind întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Realizarea scopului procesului penal şi, concomitent, a scopului pedepsei aplicate este condiţionat de punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare şi executării pedepsei.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situaţii în care instanţa de executare, investită cu cererea condamnatului, constată incidenţa unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
Condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii, în temeiul art. 455 C. proc. pen., invocând cazul prevăzut de art. 453 lit. c) din acelaşi cod, cu referire la starea sănătăţii soţului şi unuia dintre fiii acesteia, invocată ca împrejurare specială în raport de care executarea în continuare a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia acesteia.
Din economia textului legal menţionat rezultă o dublă condiţionare a acestui caz de întrerupere a executării pedepsei, cu referire la caracterul de excepţie al împrejurării speciale invocate şi posibilitatea înlăturării pericolului grav, în acest caz pentru familia condamnatei, într-o perioadă scurtă de timp, prin prezenţa acesteia.
O altă interpretare este exclusă, în raport de împrejurarea că executarea oricărei pedepse creează pentru familia condamnatului urmări defavorabile cu caracter material sau moral, ceea ce nu justifică însă suspendarea executării pedepsei, chiar şi pe timp limitat.
Or, în cauză această dublă condiţionare în mod judicios s-a constat a fi neîndeplinită şi, în consecinţă, cererea condamnatei a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Aşa fiind, hotărârile atacate nu sunt supuse nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnată va fi respins, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenta va fi obligată, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata V.K. împotriva deciziei penale nr. 49 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurenta condamnată să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2332/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 234/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
