ICCJ. Decizia nr. 2326/2004. Penal. Art.174, 17, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2326/2004
Dosar nr. 1185/2004
Şedinţa publică din 29 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 784 din 19 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj, secţia penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d) şi art. art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpatul D.M. la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt, în baza probatoriului administrat în cauză:
În seara zilei de 17 martie 2002, în jurul orei 1,00, inculpatul D.M., după ce a sărbătorit „lăsata secului" împreună cu martorii Ţ.M., A.G., C.G. şi alte persoane, a plecat spre domiciliul său.
Când a ajuns în dreptul locuinţei victimei B.M., s-a hotărât să pătrundă în domiciliul acesteia, aşa cum a mai procedat şi altă dată, pentru a sustrage bani.
În scurt timp după intrarea acestuia în locuinţă, victima, nevăzătoare, l-a recunoscut după voce şi a încercat să se ridice din pat.
Inculpatul a împins victima cu putere şi, pentru ca ţipetele acesteia să nu se audă, i-a acoperit gura cu mâna, a strâns-o de gât şi i-a apăsat cu putere pieptul.
Înţelegând că victima a decedat, inculpatul a părăsit locuinţa acesteia.
Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, ca urmare a asfixiei mecanice prin sugrumare şi compresiune toraco-abdominală.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpatul a declarat apel susţinând că nu este autorul infracţiunii de omor calificat reţinute în sarcina sa şi, în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 53 din 2 februarie 2004, a respins apelul ca nefondat, reţinând că fapta săvârşită de acesta este dovedită fără echivoc de materialul probator administrat în cauză, iar pedeapsa este just individualizată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, pentru care norma incriminatoare prevede o pedeapsă cuprinsă între 15 ani şi 25 ani închisoare.
La stabilirea acestei pedepse, menţinută de instanţa de control judiciar prin respingerea apelului declarat de inculpat, instanţa de fond, conform prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a avut în vedere pericolul social ridicat al infracţiunilor săvârşite, relevat de modalitatea în care acestea au fost comise, ca şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Examinând cauza prin prisma cazului de casare invocat, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii inculpatului, în măsură a realiza scopul şi funcţiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Totodată, în cauză nu se constată alte elemente în circumstanţiere care să justifice reducerea pedepsei sub cuantumul menţionat.
Ca atare, pedepsele stabilite fiind just individualizate, hotărârile atacate nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici cazuri de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. care, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 537 din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 19 martie 2002 la zi.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2323/2004. Penal. Art.182 alin.1, art.321... | ICCJ. Decizia nr. 2332/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
