ICCJ. Decizia nr. 2366/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2366/2004
Dosar nr. 2896/2003
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 229 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.M.Y. din infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în tentativă la această infracţiune şi a dispus condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., dispunând totodată, potrivit prevederilor art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a pedepsei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt, că, la data de 21 august 2002, inculpatul a încercat să introducă în ţară 3 fiole de methadonă şi 10,77 grame de opium, substanţe care, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, sunt droguri de mare risc.
În motivarea schimbării încadrării juridice a infracţiunii comise de inculpat, instanţa a reţinut că fapta a fost descoperită de organele vamale la Vama Giurgiu, înainte ca inculpatul să intre pe teritoriul ţării şi că, deci, infracţiunea nu a fost consumată ci a rămas în faza de tentativă.
Prin Decizia penală nr. 229 din 22 aprilie 2003, Curtea de apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru următoarele motive:
- greşita schimbare a încadrării a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în cea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;
- aplicarea greşită a prevederilor art. 118 lit. e) C. pen.
Recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 21 august 2002, inculpatul H.M.Y. a intrat în ţară prin punctul de frontieră Giurgiu, cu un autotren şi s-a prezentat la oficiul vamal pentru efectuarea operaţiunilor vamale, ocazie cu care s-au găsit asupra sa cantităţile de droguri menţionate mai sus.
Instanţele au reţinut fără temei că inculpatul nu a introdus droguri în ţară, fapta sa rămânând în fază de tentativă. În realitate, inculpatul a fost depistat ca deţinând droguri, potrivit procesului-verbal încheiat de organul vamal, în biroul vamal, deci după intrarea în ţară. Biroul vamal este situat pe teritoriul ţării.
În consecinţă, inculpatul a săvârşit o infracţiune consumată, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, faptă pentru care urmează a fi condamnat cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., precum şi cu menţinerea suspendării executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., având în vedere situaţia sa personală, în sensul că este bolnav, nu are antecedente penale şi a dat dovadă de sinceritate în cursul procesului.
Totodată, se va dispune confiscarea cantităţii de 10,12 gr. opium de la inculpatul în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, iar nu în baza art. 118 lit. e) C. pen., cum au reţinut greşit instanţele.
Se va admite deci, recursul parchetului şi se vor casa hotărârile pronunţate în sensul de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 237/ A din 22 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimatul inculpat H.M.Y.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 229 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu cu privire la încadrarea juridică a faptei şi temeiul juridic al măsurii confiscării speciale.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpatul H.M.Y. la 3 ani închisoare.
Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea cantităţii de 10,12 gr. opium.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2364/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2367/2004. Penal. Art.206 c.pen. Recurs → |
|---|
