ICCJ. Decizia nr. 2413/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2413/2004
Dosar nr. 1419/2004
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin Decizia penală nr. 151 din 3 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată cererea privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 119 din 6 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de condamnatul I.G.C.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că situaţia grea în care se pretinde a fi familia sa, nu este o situaţie excepţională ci una obişnuită, aşa încât nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 149 din 1 martie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 610/2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, considerând că instanţa a procedat corect respingând cererea de întrerupere a executării pedepsei, nefiind cazul. Familia sa a înstrăinat apartamentul şi locuieşte în casa părinţilor condamnatului, ceea ce nu poate fi schimbat prin prezenţa acasă a acestuia timp de 3 luni.
Împotriva acestei decizii, în termen legal condamnatul a declarat recurs, criticând cele două hotărâri sub aspectul dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi admiterea cererii sale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, examinând hotărârea atacată şi sentinţa în raport de critica formulată, constată următoarele:
Dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., permit pentru o singură dată întreruperea executării pedepsei, printre altele şi „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familie".
Deoarece instanţele au reţinut corect că împrejurările invocate nu au trăsătura caracteristică de a fi „speciale", în mod legal şi temeinic au respins cererea şi respectiv apelul condamnatului.
Este considerentul pentru care, având în vedere că recurentul condamnat nu a dovedit existenţa cerinţelor dispoziţiilor art. 455 şi art. 453 lit. c) C. proc. pen., recursul apare nefondat şi urmează a fi respins, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 149/ A din 01 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în Şedinţa publică din data de 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2405/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2431/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
