ICCJ. Decizia nr. 2405/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2405/2004
Dosar nr. 1470/2004
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat inculpatul N.I.L. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza lucrărilor dosarului că, în seara zilei de 26 noiembrie 2003, inculpatul împreună cu un făptuitor minor sub 16 ani, aflându-se într-un bar în care era şi partea vătămată M.V.C., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a survenit un scurt conflict, la care partea vătămată nu a ripostat.
Cum partea vătămată a scos din buzunar un teanc de bani pentru a-şi achita consumaţia, iar inculpaţii au avut posibilitatea să observe acest lucru, au luat hotărârea să aplice o corecţie părţii vătămate şi în acelaşi timp, să-i sustragă banii.
Astfel, după închiderea localului, partea vătămată a plecat spre locuinţă, iar inculpaţii ajungând-o, i-au aplicat mai multe lovituri, în urma cărora aceasta a căzut la pământ, făptuitorul minor sustrăgându-i din buzunarul pantalonului suma de 5.570.000 lei, după care a fugit.
Partea vătămată a reuşit să-l imobilizeze pe inculpat, anunţând organele de poliţie.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, susţinând nevinovăţia în principal, iar în subsidiar, necesitatea reducerii pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 96 din 3 martie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menţinând arestarea preventivă şi dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, susţinând în principal, că hotărârile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice, fiind încălcate prevederile art. 70 C. proc. pen. şi ca atare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 197 C. proc. pen., pe cale de consecinţă impunându-se achitarea.
În subsidiar, se solicită reducerea pedepsei aplicate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa fiind excesivă
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Din analiza lucrărilor dosarului se constată că, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, dând încadrarea juridică legală faptei comise, iar pedeapsa a fost just individualizată.
Referitor la primul motiv invocat de inculpat în apărare, acesta este neîntemeiat şi va fi înlăturat ca atare.
Corect s-a reţinut că, atât inculpatul cât şi făptuitorul au dat declaraţii în faţa organelor de poliţie, fiind asistaţi de către apărători desemnaţi din oficiu, fără a exista vreo constrângere, declaraţii care coincid cu relatările părţii vătămate, în sensul că acesta se face vinovat de comiterea Infracţiunii de tâlhărie, furtul fiind săvârşit cu violenţă.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că, faţă de pericolul deosebit al faptei comise, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, s-a făcut o justă apreciere a cuantumului pedepsei, nejustificându-se reducerea acesteia.
Pe cale de consecinţă, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce arestarea preventivă şi potrivit prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul N.I.L. împotriva deciziei penale nr. 96 din 3 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Compută arestarea preventivă a inculpatului de la 27 noiembrie 2003 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 237/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2413/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
