ICCJ. Decizia nr. 2441/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2441/2004
Dosar nr. 1394/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din 13 martie 2003 a Judecătoriei Câmpina, inculpata O.M. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru faptele săvârşite în perioada martie 2000 – ianuarie 2001.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenţia asupra prevederilor art. 864 C. pen.
S-a constatat că prejudiciul în cuantum de 137.838.167 lei a fost acoperit prin depunerea sumei de către inculpată.
În temeiul art. 1003 C. civ., inculpata O.M. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala Bucureşti să restituie părţilor civile următoarele sume de bani:
- 64.339.656 lei către R. S.A. Câmpina;
- 37.468.450 lei către E. S.A. Câmpina;
- 18.718.654 lei către S.C. S.R. Câmpina
- 9.549.964 lei către S.T.P.P.L. Câmpina
- 7.392.549 lei către P.C.C. S. S.A. Câmpina reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat, banii fiind depuşi de inculpată în contul părţii responsabile civilmente.
S-a constatat că T.C. Câmpina nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 348 C. pen., s-a dispus anularea totală a scrisorilor de trăsură şi a chitanţelor.
În baza art. 191 C. proc. pen., coroborat cu art. 1003 C. civ., inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpata O.M. a îndeplinit funcţia de casier al S.N.T.F.M., având ca atribuţii încasarea sumelor reprezentând taxe de transport mărfuri pe calea ferată de la diverşi beneficiari, întocmirea documentelor de transport şi încasare, precum şi înregistrarea acestora prin emiterea chitanţelor.
În perioada martie 2000 – ianuarie 2001, inculpata a desfăşurat o activitate ilicită exclusiv în dauna agenţilor economici beneficiari ai transportului de mărfuri pe căile ferate, prin încasarea în plus de sume în numerar sau prin ordine de plată sau de sume nedatorate. Inculpata falsifica documentele justificative, înscriind sume de bani nereale pe exemplarele destinate beneficiarilor, însuşindu-şi banii astfel încasaţi în cuantum de 158.518.093 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost reţinute pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal şi inventar de control, rapoarte de expertiză contabilă, documente falsificate, declaraţiile martorilor V.E., P.C., D.G., C.I., declaraţiile inculpatei care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor.
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. şi aplicarea unei pedepse în baza textului de lege menţionat, urmând a se face aplicarea Legii nr. 543/2002 privind graţierea.
S-a învederat că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii întrucât însuşirea, în mod repetat, de către inculpată a unor sume de bani din gestiunea pe care o conducea, constituie infracţiunea de delapidare şi nu înşelăciune, cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Examinând recursul în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de judecată a încadrat juridic corect fapta inculpatei drept înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpata a indus în eroare agenţii economici, prezentându-le ca adevărată o situaţie mincinoasă, determinându-i, astfel, să plătească sume de bani nedatorate sau mai mari decât cele reale. Prin activitatea sa, inculpata le-a produs acestor agenţi economici prejudicii, constând în sume de bani care s-au constituit în folosul său material injust.
Banii încasaţi în acest mod nu au intrat în patrimoniul S.N.T.F. C.F.R. M. S.A., nefiind cuprinşi în gestiunea societăţii care nu i-a deţinut cu nici un titlu, nici un moment.
Mai mult decât atât, S.N.T.F. C.F.R. M. S.A. nu a suferit vreo pagubă efectivă, astfel că în cauză nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpata O.M. în infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Cât priveşte faptele inculpatei de a întocmi documente cu un conţinut nereal şi de a le folosi în vederea producerii de consecinţe juridice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod greşit acestea au fost reţinute sub încadrarea dată de dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpata a fost angajata unei societăţi comerciale de transport feroviar public de mărfuri, având, deci, calitatea de funcţionar în condiţiile art. 147 alin. (2) C. pen.
Cum societatea al cărui salariat a fost nu este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., înscrisurile emanând de la aceasta nu pot face obiectul infracţiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), neavând caracter oficial, ci ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. Cum această din urmă infracţiune include în latura sa obiectivă şi folosirea înscrisului falsificat, rezultă că infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., nu mai poate fi reţinută de sine-stătător, fiind absorbită de încadrarea juridică sus-amintită. La încadrarea juridică a faptei se vor reţine şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind vorba de acte repetate de falsificare, a înscrisurilor, în baza unei rezoluţii infracţionale unice.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 145 din 13 martie 2003 a Judecătoriei Câmpina, privind pe inculpata O.M. şi să caseze hotărârea atacată numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor de fals şi uz de fals.
Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare se va descontopi în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform prevederilor art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpata O.M. va fi condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Dispoziţiile art. 861 C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani vor fi menţinute.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor judecătoreşti vor fi menţinute.
Onorariul pentru apărarea din oficiu se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 4141 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 145 din 13 martie 2003 a Judecătoriei Câmpina, privind pe inculpata O.M.
Casează Decizia atacată numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de fals şi uz de fals.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de: 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod; un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-osingură infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi în baza acestui text, condamnă pe inculpată la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Menţine dispoziţia de suspendare a executării sub supraveghere a pedepsei conform art. 861 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2431/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2446/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
