ICCJ. Decizia nr. 236/2004. Penal. Art.208, 298 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.236/2004
Dosar nr. 5208/2003
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 236 din 1 iulie 2003, Tribunalul Gorj, i-a condamnat pe inculpaţii:
- C.I.M. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 698 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 79/1998 a Tribunalului Gorj, urmând ca, prin contopirea cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul să execute 7 ani şi 6 luni închisoare.
- C.A. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) C. pen., să execute 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de 600 zile, rămas neexecutat, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 43/1999 a Tribunalului Gorj, urmând ca prin aplicarea unui spor de un an, inculpatul să execute, în final, 8 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive, de la 9 martie 2003, pentru inculpatul C.I.M. şi de la 9 mai 2003 pentru inculpatul C.A., la zi.
Inculpatul C.A. a fost obligat la plata sumei de 10 milioane lei către partea civilă A.B., cu titlu de despăgubiri civile.
S-a menţinut sechestrul asigurator dispus prin procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală la 12 mai 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 16 februarie 2003 cei doi inculpaţi (tată şi fiu) s-au deplasat la magazinul administrat de H.V. din localitatea Motru. În timp ce C.A. a solicitat vânzătoarei P.G. detalii în legătură cu preţul unui pachet de cafea, fiul acestuia, inculpatul C.I.M., a sustras un bax de bere, aflat în apropierea uşii de intrare. Sesizând dispariţia mărfii, a încercat să-l urmărească pe autor, însă a fost imobilizată de către coinculpatul C.A., permiţând astfel, fiului său să se îndepărteze cu bunul sustras.
Ulterior, cei doi inculpaţi au fost identificaţi, care au recunoscut faptele comise.
S-a mai reţinut că în seara zilei de 5 mai 2003, inculpatul C.A. a sustras, singur, o bicicletă parcată pe o stradă din aceeaşi localitate, cât şi alte bunuri, aparţinând părţii vătămate A.B.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 471 din 20 octombrie 2003, admiţând apelurile declarate de cei doi inculpaţi a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) lit. a) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Rejudecând cauza, a condamnat pe inculpatul C.I.M. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.
A revocat liberarea condiţionată a restului de 698 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată anterior, urmând ca prin contopirea cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt şi la 7 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., urmând, ca potrivit art. 33 lit. a) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 61 C. pen., instanţa de apel a revocat liberarea condiţionată privind restul de 600 zile neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată anterior, urmând ca prin contopirea cu pedeapsa aplicată în cauză, acesta să execute 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total 8 ani închisoare.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpaţii C.A. şi C.I.M. au declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., primul solicitând achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, iar cel de-al doilea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt, întrucât asupra părţii vătămate nu s-au exercitat acte de violenţă.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică în prevederile art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea prevederilor referitoare la starea de recidivă, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele hotărârilor atacate, rezultă, în adevăr, că la data de 16 februarie 2003, în timp ce se aflau în magazinul SC Z. SRL Motru, inculpatul C.I.M. a sustras un bax de bere. Pentru a împiedica intervenţia vânzătoarei P.G., coinculpatul C.A. a prins-o pe aceasta de gât şi a imobilizat-o, permiţând astfel îndepărtarea fiului său. Ulterior, cei doi inculpaţi au consumat împreună berea sustrasă la domiciliu, în tot cursul procesului recunoscând fapta comisă.
Separat de această faptă, la 5 mai 2003, inculpatul C.A. a mai sustras, singur, din loc public, o bicicletă şi alte bunuri aparţinând părţii vătămate A.B.
Susţinerile inculpaţilor în sensul că fapta comisă la 16 februarie 2002 ar constitui infracţiunea de furt calificat, un pot fi acceptate, întrucât din actele dosarului rezultă, fără dubiu că între cei doi inculpaţi a existat o înţelegere, acţiunile acestora fiind coordonate în scopul însuşirii bunului respectiv.
Astfel, în timp ce inculpatul C.A. încerca să-i distragă atenţia vânzătoarei, prin cererea de explicaţii prelungite asupra preţului unui pachet de cafea, coinculpatul C.I.M. a sustras baxul de bere aflat în apropierea uşii de intrare. Când martora P.G. a încercat să intervină, primul inculpat a oprit-o, prinzând-o cu mâinile de gât, timp în care cel de-al doilea inculpat a reuşit să se îndepărteze cu bunul sustras.
Împrejurarea că unul dintre inculpaţi a sustras bunul, iar cel de-al doilea a exercitat actele de violenţă asupra părţii vătămate pentru a-i asigura scăparea, nu justifică schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt, infracţiunea de tâlhărie fiind o infracţiune complexă, în conţinutul căreia intră atât elemente specifice furtului cât şi infracţiunilor contra persoanei.
Referitor la pedepsele aplicate, se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanţele ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul sporit de pericol social al infracţiunilor comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi de persoana inculpaţilor, care sunt cunoscuţi cu antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă.
Întrucât criticile formulate în recursurile inculpaţilor nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de aceştia cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive, de la 9 martie 2003, pentru inculpatul C.I.M. şi de la 9 mai 2003, pentru inculpatul C.A., la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii C.I.M. şi C.A., împotriva deciziei nr. 471 din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive pentru C.I.M. de la 9 martie 2003 şi pentru C.A. de la 9 mai 2003, la zi.
Obligă pe fiecare recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2341/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 237/2004. Penal → |
|---|
