ICCJ. Decizia nr. 2434/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2434/2004
Dosar nr. 1393/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1182 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul A.I. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar în temeiul art. 116 C. pen., de a se afla în municipiul Bucureşti pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă G.D.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 10 septembrie 2003, inculpatul împreună cu alte trei persoane rămase neidentificate şi în legătură cu care s-a dispus disjungerea cercetărilor, au urcat din staţia R.A.T.B. Progresul în autobuzul liniei 472 ce se deplasa în direcţia comunei 1 Decembrie. În acelaşi autobuz au urcat şi partea vătămată G.D. şi martorul P.M., iar în momentul în care autobuzul a oprit în staţia ARTECA, inculpatul şi cei trei s-au apropiat de partea vătămată şi martor şi au început să-l lovească cu pumnii şi picioarele, sustrăgând telefonul mobil şi suma de 800.000 lei din buzunarul pantalonilor, după care au coborât în grabă din mijlocul de transport.
Partea vătămată a sesizat lucrătorii de poliţie din cadrul Biroului de poliţie Jilava care l-au identificat pe inculpatul A.I., iar în urma percheziţiei corporale au găsit asupra lui telefonul mobil, sustras de la partea vătămată.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: declaraţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile martorului P.M., procesul-verbal de constatare întocmit cu prilejul percheziţiei corporale efectuată asupra inculpatului şi declaraţiile acestuia de recunoaştere a săvârşirii faptei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 128/ A din 24 februarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând menţinerea stării de arest, deducerea prevenţiei la zi şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 900.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat fiind greşita individualizare a pedepsei, considerat-o a fi prea mare în raport de împrejurările în care s-a săvârşit fapta.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acelaşi context, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând cauzei aceste dispoziţii, se reţine că, în procesul individualizării pedepsei, instanţa a acordat semnificaţia juridică gradului concret de pericol social al faptei îndreptată împotriva avutului personal, a integrităţii fizice şi vieţii persoanei.
În aceeaşi măsură s-a acordat atenţie şi persoanei inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, deci cu predispoziţie spre nesocotirea legii.
Pedeapsa de 7 ani închisoare fiind corespunzătoare şi scopului ei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 128/ A din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 11 septembrie 2003 la 5 mai 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2435/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
