ICCJ. Decizia nr. 2486/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2486/2004
Dosar nr. 1390/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 24 iunie 2003, G.F. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 231 din 4 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, rămasă definitivă prin neapelare, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
Totodată s-a menţinut revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, de 3 ani şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/1997 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti şi s-a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză.
În contestaţia la executare, s-a susţinut că, odată cu revocarea liberării condiţionate şi contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, trebuia să se deducă perioada executată de la 2 februarie 1995, la 17 septembrie 1997 din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare, dar s-a omis să se efectueze această deducere.
Prin sentinţa penală nr. 1199 din 2 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnat şi l-a obligat pe contestator să plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Se motivează că, din moment ce instanţa a dispus legal contopirea restului de pedeapsă de 256 zile, rămas neexecutat, iar nu a întregii pedepse de 3 ani şi 5 luni închisoare, corect nu s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 2 februarie 1995 – 17 septembrie 1997.
Contestatorul condamnat a declarat apel, susţinând, de asemenea, că greşit nu i s-a dedus perioada executată din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Prin Decizia penală nr. 34/ A din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator, motivând că soluţia de respingere a contestaţiei este corectă.
Împotriva acestei decizii, condamnatul contestator a declarat recurs, reiterând cele arătate în contestaţia la executare ce a formulat.
Recursul este nefondat.
Conform art. 61 C. pen., dacă în intervalul de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel liberat condiţionat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie continuarea liberării condiţionate, fie revocarea.
În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, se contopesc.
În cauză, s-a procedat corect la revocarea liberării condiţionate pentru restul de 256 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 3 ani şi 5 luni închisoare şi s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză.
Din moment ce, conform textului menţionat s-a contopit restul de pedeapsă, din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată în cauză, nu se poate deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată.
Perioada executată din pedeapsa anterioară, nu face parte din componentele pedepselor ce se contopesc potrivit art. 61 C. pen. şi, ca urmare, nu poate fi dedusă din pedeapsa aplicată în cauză (rezultantă).
Pentru aceste considerente hotărârile pronunţate nu sunt criticabile, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul, ca nefondat şi a-l obliga pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.F. împotriva deciziei penale nr. 34 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2485/2004. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 2489/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
