ICCJ. Decizia nr. 2483/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2483/2004
Dosar nr. 1549/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr. 1976 din 18 octombrie 2000 a Judecătoriei Tg. Mureş, a deciziei penale nr. 430 din 15 iunie 2001 a Tribunalului Mureş şi a deciziei penale nr. 34/ R din 18 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş, apreciind că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii, respectiv în mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului V.L.C., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Astfel, se susţine că inculpatul fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în întocmirea declaraţiilor vamale false şi prezentarea acestora la R.A.R., apoi valorificarea lor în scopul obţinerii de foloase materiale injuste nu constituie mijloace de inducere în eroare a statului în scopul sustragerii de la plata taxelor vamale. Aceasta, întrucât din probele administrate în cauză rezultă necunoaşterea de către inculpat a provenienţei ilicite a autoturismelor, falsificarea chitanţelor vamale nefiind făcută în scopul de a nu se achita taxele vamale, ci numai pentru a înmatricula autoturismele, conform obiectului de activitate al firmei sale.
Totodată, documentele falsificate nu au fost şi nu urmau să fie prezentate organelor vamale, motiv pentru care nu se poate reţine o activitate de inducere în eroare de către inculpat a acestora, cu scopul de a nu se achita taxele vamale.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Judecătoria Tg. Mureş, prin sentinţa penală nr. 1976 din 18 octombrie 2000 a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul V.L.C. din infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291, art. 31, raportat la art. 289, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 12 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 alin. (1), art. 31 alin. (2), raportat la art. 289, art. 215 alin. (1) şi (2), fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi art. 31 alin. (2), raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994.
În baza art. 288 alin. (1), art. 291 alin. (1) şi art. 289, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul a fost condamnat la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, le-a constatat graţiate integral şi condiţionat.
Totodată, a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 31, raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994, constatând că neplata taxelor vamale nu intră în conţinutul laturii obiective a acestei infracţiuni.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile, în sumă de 189.856.415 lei, Ministerului Finanţelor, D.G.V., D.R.V. Cluj.
Condamnându-l pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, instanţa a reţinut că, în cursul anului 1995, în calitate de administrator al SC T.A. SRL Constanţa, inculpatul a falsificat 6 chitanţe vamale pe care le-a folosit la Registrul Auto Român în vederea înmatriculării a tot atâtea autoturisme de fabricaţie străină, care fuseseră introduse ilegal în România, fiind sustrase din străinătate de autori neidentificaţi.
Prin eludarea achitării taxelor vamale către stat, a cauzat un prejudiciu direct de 189.856.415 lei.
Tribunalul Mureş a respins apelul inculpatului şi a admis apelul declarat de procuror, anulând toate chitanţele falsificate şi a scăzut reţinerea inculpatului din 18 septembrie 1997.
Curtea de Apel Tg. Mureş a respins recursul declarat de inculpat.
Hotărârile instanţelor au fost pronunţate cu încălcarea legii.
Infracţiunea de înşelăciune presupune existenţa activităţii de inducere în eroare din partea inculpatului, precum şi scopul urmărit, acela de a nu se achita taxele vamale.
În cauză, instanţa l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, considerând că întocmirea declaraţiilor vamale false şi prezentarea acestora la R.A.R., iar apoi valorificarea lor în scopul obţinerii de foloase materiale injuste, constituie mijloace de inducere în eroare a statului în scopul sustragerii de la plata taxelor vamale.
Din probele administrate rezultă, cu certitudine, că, inculpatul nu a avut nici o legătură cu persoanele care au adus autoturismele în România, pe care nici nu le-a cunoscut, activitatea sa rezumându-se la falsificarea celor şase declaraţii vamale, prin înscrierea pe acestea a unor date neconforme realităţii, şi la folosirea lor pentru înscrierea în circulaţie a autoturismelor.
Totodată, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune este necesară condiţia producerii unei pagube. Or, s-a stabilit că autoturismele respective nu au fost importate în România (ci au fost sustrase din străinătate şi aduse în ţară de autori neidentificaţi), astfel încât pentru ele nu se datorează taxe vamale, deoarece pentru introducerea în ţară a unor bunuri furate din alte ţări nu sunt percepute taxe vamale, ele urmând, eventual, a fi supuse confiscării speciale.
În consecinţă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., se impune achitarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni, potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin admiterea recursului în anulare şi casarea hotărârilor atacate numai sub acest aspect.
Ca urmare, se va înlătura obligarea inculpatului la despăgubiri civile către Ministerul Finanţelor, D.G.V. Cluj, în sumă de 189.856.415 lei şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1976 din 18 octombrie 2000 a Judecătoriei Târgu Mureş, deciziei penale nr. 430 din 15 iunie 2001 a Tribunalului Mureş şi deciziei penale nr. 34 din 18 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, privind pe inculpatul V.L.C.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la greşita condamnare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.L.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Înlătură obligarea inculpatului la despăgubiri civile către Ministerul Finanţelor, D.G.V. Cluj, în sumă de 189.856.415 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2477/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2485/2004. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
