ICCJ. Decizia nr. 2497/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2497/2004
Dosar nr. 2476/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 26 martie 2004 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 937/2004, s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat C.I.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive a inculpatului apelant subzistă, iar lăsarea lui în libertate constituie pericol pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit, a vinovăţiei sale, sens în care, în opinia sa, se impune achitarea sau trimiterea cauzei pentru rejudecare sau restituire la parchet, întrucât la urmărirea penală a fost obligat să dea declaraţii, după ce a fost îmbătat fără voinţa sa şi are martori pentru a proba cele invocate, dosarul fiindu-i „fabricat".
Recursul declarat nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile înscrise în art. 143 din acelaşi cod şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 865 din 16 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 472 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Deva.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare.
În cursul judecării apelului declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe, la termenul de judecată din 26 martie 2004, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, reţinându-se că acesta a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate şi că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Referitor la motivele de recurs invocate, acestea constituie cazuri de casare pe fondul cauzei, nerelevând însă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Trecând la verificarea, din oficiu, a temeiniciei şi legalităţii încheierii recurate, Curtea constată că inculpatul nu a invocat nici un motiv de casare a încheierii.
Ori, în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului şi pentru a exista garanţia că el nu se va sustrage de la mersul normal al judecăţii, Curtea apreciază, într-adevăr, există în continuare temeiuri care justifică menţinerea lui în stare de arest preventiv.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I., împotriva încheierii de şedinţă din 26 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 937/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2489/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2498/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
