ICCJ. Decizia nr. 2501/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2501/2004
Dosar nr. 378/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 304 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Harghita s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost dedus judecăţii inculpatul D.D., din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c), cu art. 75 lit. b) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) şi d) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 17 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 8 iulie 2002 până la 9 octombrie 2002.
Inculpatul a fost obligat la 4.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, a reţinut următoarele:
Inculpatul D.D. a fost căsătorit cu victima D.M., cunoscută ca o mare consumatoare de băuturi alcoolice, fapt ce a generat multe discuţii între ei.
La 5 iulie 2002, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpat şi victimă s-a produs un conflict spontan, urmat de agresarea fizică a acesteia, prin loviri în zona feţei şi strângerea ei de gât.
În noaptea respectivă, inculpatul a solicitat ajutorul martorei F.M., vecină cu el, pentru a schimba scutecele nepoatei în vârstă de un an şi 6 luni, aflată în locuinţa inculpatului.
În aceeaşi noapte, a sosit în apartament şi martorul S.C., cu care inculpatul a consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat, martora a trecut în dreptul uşii dormitorului şi a observat că victima este lividă şi are membrele aşezate într-o poziţie nefirească, învederând acest aspect inculpatului, care a anunţat imediat unitatea de salvare şi poliţia.
Din considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de fond rezultă că primul raport de expertiză medico – legală efectuat în cauză concluzionează, în sensul că moartea victimei este violentă, cauza medicală a morţii fiind insuficienţa respiratorie, prin asfixie mecanică ca urmare a sugrumării.
Comisia de control şi avizare a actelor medico – legale, a concluzionat că diagnosticul medico – legal formulat în raportul de autopsie, nu poate fi confirmat cu certitudine.
Se reţine că, în cauză, s-a solicitat avizul comisiei superioare medico – legale, concluziile acestui raport constând în aceea că suferinţele esofagiene anterioare nu au avut rol în tanatogeneză, moartea victimei datorându-se insuficienţei cardiorespiratorii acute, consecutive asfixiei mecanice prin sugrumare.
S-a reţinut de către instanţa de fond că moartea victimei a fost violentă, leziunile tanatogeneratoare fiind cauzate de inculpat, care, prin chemarea martorei F.M. şi reţinerea în locuinţă a martorului S.C., a intenţionat să creeze impresia unei morţi naturale, produse în timpul în care aceştia se aflau în locuinţă.
În drept, prima instanţă a statuat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, în condiţiile de agravare prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) şi d) C. pen.
În raport de încadrarea juridică a faptei reţinute prin actul de sesizare, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., reţinându-se că agravanta prevăzută de lit. d) este demonstrată de concluziile comisiei superioare de medicină – legală.
Se înlătură, aşadar, apărarea inculpatului, în sensul că decesul victimei a fost cauzat de o boală a esofagului, de care aceasta suferea, de mai mult de 10 ani.
Instanţa a considerat că fapta are un grad ridicat de pericol social, aplicând o pedeapsă corespunzătoare acestui considerent.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală, prin Decizia nr. 215/ A din 24 decembrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând art. 3859 pct. 171, pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, comiterea unei grave erori de fapt, prin reţinerea greşită a vinovăţiei inculpatului, pentru fapta imputată, schimbarea încadrării juridice a faptei, fără ca, în prealabil, acest lucru să fi fost pus în discuţia părţilor şi, în sfârşit, pentru situaţia în care n-ar fi primit nici unul din primele motive de recurs invocate, greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate şi actele şi probele aflate în dosarul cauzei, se constată că, primele două motive de recurs, nu sunt fondate.
Inculpatul a recunoscut în timpul procesului, inclusiv, cu ocazia ultimului cuvânt, în recurs, că a exercitat unele violenţe asupra victimei.
Actele medico – legale, iniţial, contradictorii, conchid, cu avizul comisiei centrale medico – legale, că moartea victimei s-a datorat insuficienţei respiratorii acute prin asfixie mecanică prin sugrumare şi că leziunile descrise la nivelul regiunii cervicale s-au putut produce prin comprimare cu mâna, între acestea şi decesul victimei existând legătură directă de cauzalitate.
În aceste condiţii, nu este vorba de nici-o eroare gravă de fapt, instanţele reţinând, corect, vinovăţia pentru fapta imputată inculpatului.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei, în contextul concluziilor comisiei superioare medico – legale, este legală, corespunzând faptei comise de inculpat, încât, chiar dacă aplicarea art. 334 C. proc. pen., ar fi fost pusă în discuţia părţilor, situaţia juridică a inculpatului, nu s-ar fi putut schimba cu nimic.
Cel de-al treilea motiv de recurs al inculpatului este însă fondat. Într-adevăr, instanţa de fond şi în aceeaşi măsură, cea de apel, a luat drept elemente de agravare, situaţii de natură a reduce gradul de pericol social al faptei şi vinovăţia inculpatului, care, nu numai că anterior comiterii faptei, a avut o conduită foarte bună, dar, a comis fapta şi datorită conduitei victimei, mare consumatoare de alcool, în momentul comiterii faptei, având o alcoolemie de nu mai puţin de 3,2%, alcoolemie ce, prin ea însăşi, conjugată cu strictura esofagiană, disfagia, de care suferea victima, putea să se înscrie în raportul de cauzalitate, agravând efectele tanatogene, ale faptei inculpatului.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpatul D.D. va trebui privit ca fondat şi admis ca atare, casându-se Decizia penală atacată, precum şi sentinţa Tribunalului Harghita, numai cu privire la individualizarea pedepsei şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. ultim, să reducă pedeapsa aplicată de o aşa natură, încât să corespundă gradului real de gravitate al faptei şi făptuitorului, împrejurărilor în care acesta a comis fapta.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa prevenţia.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 215/ A din 24 decembrie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 304 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Harghita, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Aplică inculpatului art. 74 lit. a) şi alin. ultim C. pen., cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată de la 17 ani închisoare, la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Compută prevenţia de la 8 iulie 2002 la 9 octombrie 2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2500/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2502/2004. Penal. Art.175c.pen. Recurs → |
|---|
