ICCJ. Decizia nr. 2532/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2532/2004
Dosar nr. 1433/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin mai multe cereri adresate Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti condamnatul D.V.D., a solicitat revizuirea sentinţei nr. 89 din 16 mai 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, reanalizarea probelor deja existente şi achitarea sa pentru infracţiunea de omor, atât în aceste cereri, cât şi în memoriile ulterioare depuse, apelantul a explicat pe larg situaţia de fapt şi a făcut o interpretare proprie a ceea ce s-a întâmplat cât şi o apreciere personală în legătură cu probele administrate.
Prin referatul nr. 480/III/2003 din 24 noiembrie 2003, Ministerul Public, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, după ce a arătat faptele, condamnarea şi hotărârile pronunţate, a pus concluzii de respingere, ca nefondată, a cererii de revizuire, în temeiul art. 399 C. proc. pen., deoarece nu sunt incidente în cauză prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) fiindcă apelantul nu a solicitat probe noi.
Prin sentinţa nr. 184 din 22 decembrie 2003 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată, cu motivarea că probele invocate de revizuent în susţinerea cererii se află în dosarul cauzei, au fost cunoscute şi avute în vedere atât de prima instanţă la stabilirea vinovăţiei şi a pedepselor, cât şi de Curtea Militară de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie când s-au pronunţat în apelul şi, respectiv, recursul împotriva hotărârii de condamnare, ca atare, nu pot fi luate probe noi, în înţelesul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Apelul declarat de inculpatul revizuient împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 9 din 17 februarie 2004 a Curţii Militare de Apel.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul, criticând-o, pentru menţinerea unei hotărâri, netemeinice şi nelegale.
Revizuientul a arătat că nu se poate face vinovat pentru infracţiunea ce i s-a reţinut în sarcină, pe baza unor probe măsluite, necorespunzătoare faptelor, aşa cum acestea s-au întâmplat.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea probelor administrate în cauză, Curtea reţine că prin hotărârile a căror revizuire se cere, plutonier major D.V.D. a fost condamnat la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin Decizia nr. 81 din 31 iulie 2001 a fost admis recursul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi s-a desfiinţat sentinţa, în sensul că pedeapsa a fost redusă de la 16 ani, la 10 ani închisoare.
Prin Decizia nr. 88 din 10 ianuarie 2002 a fost admis recursul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, s-a casat Decizia şi s-a menţinut sentinţa.
Conform art. 393 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, iar în baza art. 394 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, acest lucru are ca temei numai situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă, la soluţionarea cauzei.
Prima instanţă a apreciat corect situaţia stabilită, în sensul că aspectele sesizate de condamnat în legătură cu probele administrate au fost cunoscute, avute în vedere de instanţe şi au fost invocate în toate fazele procesului penal, astfel că nu pot fi luate în considerare ca fapte sau împrejurări noi care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare şi, implicit, a deciziilor în căile de atac şi nici nu mai pot fi reapreciate pe calea revizuirii. Aşa cum însăşi revizuientul a arătat, în cauză nu mai sunt de administrat alte probe, iar susţinerea că acestea au fost falsificate nu a putut fi dovedită, astfel că nu se poate admite apelul declarat.
Împotriva deciziei nr. 9 din 17 februarie 2004 a Curţii Militare de Apel, în termen legal, s-a declarat recurs de către inculpatul revizuient care a susţinut că, în mod greşit i s-a respins cererea, în loc să i se admită, fiind condamnat nevinovat.
Recursul este nefondat.
Revizuirea este în sistemul nostru procesual, o cale de atac extraordinară, ce nu poate fi admisă decât în cazul unor motive expres şi limitativ prevăzute de lege, respectiv, de art. 394 C. proc. pen.
Motivul invocat de revizuient, nu se încadrează în nici unul din motivele arătate de textul de lege enunţat încât hotărârile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale, impunându-se, astfel respingerea recursului ca nefondat.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.V.D. împotriva deciziei nr. 9 din 17 februarie 2004 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2529/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2540/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
