ICCJ. Decizia nr. 2546/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2546/2004
Dosar nr. 2621/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa penală nr. 525 din 12 februarie 2004, a condamnat pe inculpatul S.P. zis P. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 februarie 2004 la zi, a menţinut starea de arest şi a prelungit-o până la 12 martie 2004.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 280 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, cauza fiind înregistrată sub nr. 3371/2004 la Curtea de Apel Ploieşti. La 28 aprilie 2004 s-a procedat la verificarea din oficiu potrivit art. 3001 C. proc. pen., a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive.
Constatând că măsura arestării preventive este legală şi temeinică prin încheierea de şedinţă din 28 aprilie 2004 având în vedere dispoziţiile art. 160b alin. (1), raportat la art. 3001 alin. (3), Curtea a menţinut starea de arest.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca netemeinică şi nelegală şi a cerut casarea şi punerea în libertate.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat pedepsită cu pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Inculpatul a fost condamnat în primă instanţă la 4 ani închisoare, pedeapsă menţinută şi în apel, iar împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul.
Instanţa de recurs verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, la primirea dosarului a constatat că aceasta este legală şi temeinică şi că se impune menţinerea ei dat fiind că temeiurile care au dus la luarea ei se menţin, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, a fost condamnat în primă instanţă la 4 ani închisoare, iar inculpatul este recidivist.
Aşa fiind se constată că recursul declarat este nefondat şi conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva încheierii de şedinţă din 28 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Ploieşti în dosarul nr. 3371/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2545/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2548/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
