ICCJ. Decizia nr. 2540/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2540/2004
Dosar nr. 5708/2003
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 3 iulie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul B.T., pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 288 alin. (2) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi faţă de executorul judecătoresc P.V., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Această soluţie a fost adoptată ca urmare a memoriilor succesive adresate de petentul I.V.V. în cursul anului 2002 atât Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi Prefecturii municipiului Bucureşti, memorii prin care au fost reclamate abuzuri săvârşite de judecătorii instanţelor de fond, apel şi recurs care au soluţionat dosarul civil nr. 6090/1997 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Avându-se în vedere legătura existentă între faptele sesizate, unele vizând judecători ai Curţii de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a plângerii a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică care, prin rezoluţia 134/ P din 22 aprilie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.E., T.M., P.A., F.E. şi S.G. (toţi judecători), pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., motivându-se că nu există elemente care să contureze comiterea vreunei fapte penale, în sensul învederat de petiţionar.
Prin aceiaşi rezoluţie s-a dispus disjungerea cauzei faţă de B.T. (judecător) şi P.V. (executor judecătoresc) şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
S-a motivat în cuprinsul rezoluţiei atacate că, prin sentinţa civilă nr. 6126 din 13 mai 2003 (Dosar nr. 6090/1997) judecătorul B.T., a respins contestaţia incident la executare pentru lipsa calităţii procesuale active a Serviciului executorilor judecătoreşti. Întrucât sentinţa respectivă i-a fost comunicată cu întârziere, petentul I.V.V. a atacat-o cu apel şi recurs după 3 ani, ambele forme de atac fiindu-i respinse.
Totodată, s-a reţinut că în apel şi recurs petentul I.V.V. a invocat şi faptul că judecătorul B.T. a făcut modificări în minută, ştergând fraza referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea sa şi că aceste modificări s-au făcut anterior sau concomitent cu redactarea, în perioada 13 mai 1997, cu data pronunţării, 25 iulie 1997.
Cum termenul curs de la pronunţarea sentinţei civile nr. 6126/1997 fac incidente dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a conchis că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.T.
Aceeaşi soluţie a fost adoptată şi faţă de executorul judecătoresc P.A., care a pus în executare sentinţa civilă nr. 2736 din 20 martie 1995 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul I.V.V., solicitând desfiinţarea ei şi infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Recursul este neîntemeiat.
Intervenţia prescripţiei răspunderii penale, face imposibilă efectuarea urmăririi penale, aşa încât, atât rezoluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale cât şi hotărârea instanţei de fond sunt legale şi temeinice.
În consecinţă, recursul va fi respins, ca nefondat, iar petiţionarul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.V.V. împotriva sentinţei penale nr. 65 din 21 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2532/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2545/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
