ICCJ. Decizia nr. 2987/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2987/2004
Dosar nr. 2022/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 26 ianuarie 2004, Tribunalul Timiş a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul B.G.D, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
S-a reţinut că, prin cererea formulată la data de 5 ianuarie 2004, contestatorul B.G.D. condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin sentinţa penală nr. 383/2003 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 1058/P/2003, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea severă.
Instanţa de fond a respins contestaţia la executare, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele articolului 461 C. proc. pen.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 89/ A din 15 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul B.G.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi, pe fond, admiterea contestaţiei la executare formulate, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondat.
Art. 461 C. proc. pen., reglementând contestaţia contra executării hotărârii penale, prevede patru situaţii în care aceasta poate fi formulată: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Curtea constată că motivele invocate de condamnat, referitoare la stabilirea vinovăţiei şi cuantumul pedepsei aplicate nu se circumscriu celor limitativ prevăzute de lege, neputând face obiectul acei căi extraordinare de atac.
Aşa fiind, Curtea urmează să respingă recursul condamnatului B.G.D. ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 89/ A din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2004. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 299/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
