ICCJ. Decizia nr. 2978/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2978/2004
Dosar nr. 2013/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 13 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul A.F.D. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare şi în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea aceloraşi circumstanţe atenuante la un an închisoare, stabilindu-se în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar potrivit art. 65 din acelaşi cod, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 23 noiembrie 2003 la 23 ianuarie 2001.
Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 543/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 1,367 gr. heroină, iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.400.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt, că, la 23 noiembrie 2003, inculpatul a fost depistat după ce a înmânat numitului C.G.C. cinci doze de heroină pentru suma de 1.000.000 lei. De asemenea, la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului au fost depistate 28 de doze de heroină cu greutatea totală de 1,530 grame.
Inculpatul în declaraţiile date a recunoscut că vinde heroină pe care o procură de la o altă persoană, menţionând că este şi consumator de droguri de circa 6 luni.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute în baza procesului verbal de constatare a infracţiunilor întocmit de organele de urmărire penală, a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică aflat la dosar, a declaraţiilor martorilor C.G.A., R.F., F.A.I. şi C.N., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Având în vedere poziţia sinceră şi lipsa antecedentelor penale instanţa a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 234 din 31 martie 2004, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul netemeiniciei pedepsei aplicate, considerată prea severă.
Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că în cauză pedeapsa aplicată se situează sub minimul prevăzut de lege şi că nu se justifică reducerea ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul A.F.D. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele, reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor de vânzare de droguri de mare risc şi deţinere de droguri pentru consum propriu fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (2) şi respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, au aplicat acestuia pedepse privative de libertate de 5 ani şi respectiv un an închisoare, situate sub minimul prevăzut de lege, prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante.
Astfel, conform art. 72 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., au fost avute în vedere, în mod corect poziţia sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces, lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară general bună şi situaţia familiei inculpatului, acesta având în întreţinere 2 copii minori, dar şi pericolul social grav al faptelor săvârşite.
Referitor la pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare se constată că aceasta este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Deoarece pedeapsa a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor legale arătate şi nu există temeiuri de reducere a acesteia, critica formulată de inculpat, în sensul greşitei individualizări a sancţiunii nu poate fi primită.
Faţă de considerentele arătate, constatând neîntemeiat motivul de recurs invocat şi nerezultând vreun caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 22 noiembrie 2003 la 2 iunie 2004 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.F.D. împotriva deciziei penale nr. 234 din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 noiembrie 2003 la 2 iunie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2974/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 298/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
