ICCJ. Decizia nr. 3037/2004. Penal. Art.97 alin.2 c.silvic. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3037/2004
Dosar nr. 946/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentinţa penală nr. 485 din 25 noiembrie 2002, a condamnat pe inculpatul D.M. la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 97 alin. (1), (2) şi (4) C. silvic, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a reţinut că, la 12 iunie 2002, pe timp de zi, inculpatul D.M., împreună cu martorii D.L., T.K.P. şi F.G., a tăiat, fără drept, trei arbori din pădurea statului, producând un prejudiciu de 4.499.975 lei.
Tribunalul Harghita, prin Decizia penală nr. 59 din 11 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, prin Decizia nr. 300/ R din 18 iunie 2003, a admis recursul inculpatului şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
S-a reţinut că, urmare modificării Codului Silvic prin OG nr. 96/1998, cerinţele legii penale, în sensul că „volumul masei lemnoase tăiate să fie peste 5 mc., sau volumul acesteia să fie sub această limită, dar fapta să fie săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani" nu sunt întrunite, în cauză volumul masei lemnoase fiind de 4,357 mc. ceea ce atrage caracterul de contravenţie al faptei.
Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 6 teza I şi pct. 7 C. proc. pen., susţinând că achitarea inculpatului de către instanţa de recurs, cu motivarea că fapta săvârşită nu este prevăzută de legea penală, este eronată şi că faptei s-a dat o greşită încadrare juridică.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 31 alin. (1) din OG nr. 96/1998, astfel cum a fost republicat (M. Of. nr. 23/24.01.2000), privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, din păduri, indiferent de forma de proprietate, de arbori şi lăstari, de către proprietar, deţinători sau orice altă persoană, dacă volumul masei lemnoase astfel extrase este de peste 5 mc. sau dacă volumul acesteia este sub această limită, iar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani.
În art. 40 al aceluiaşi act normativ, se arată că prevederile referitoare la infracţiunile din prezenta ordonanţă se completează cu cele cuprinse în titlul VI „Răspunderi şi sancţiuni" C. silvic.
De asemenea, conform art. I pct. 18 din Legea nr. 75 din 16 ianuarie 2002 (M. Of. nr. 74/31.01.2002) pentru modificarea şi completarea OG nr. 96/1998, art. 31 alin. (1) va avea următorul cuprins:
Tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deţinători sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar faptă a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
Din interpretarea textelor de lege invocate reiese că, după intrarea în vigoare a acestui ultim act normativ (31 ianuarie 2002) una din condiţiile impuse de lege pentru ca fapta descrisă în art. 31 să constituie infracţiune este ca valoarea pagubei să fie de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În cuprinsul recursului în anulare, se învederează că, la 12 iunie 2002, inculpatul D.M., împreună cu mai multe persoane, a tăiat fără drept din pădurea statului trei arbori esenţă molid, cauzând o pagubă de 4.499.975 lei. Se mai arată că, în condiţiile în care la momentul săvârşirii faptei deduse judecăţii preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior era de 151.000 lei, rezultă că fapta comisă de inculpat constituie infracţiunea silvică, cerinţa legală anterior menţionată, stabilită prin prevederile legale în vigoare la acea dată, precum şi în prezent, fiind îndeplinită (4.499.975 : 151.000 = 29,80).
Este însă de observat că atât prejudiciul de 4.499.875 lei, cât şi preţul mediu a unui mc. de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei (12 iunie 2002) au fost stabilite printr-un calcul al Ocolului Silvic Homorod care este parte civilă în cauză şi care a aplicat T.V.A. la valoarea globală a pagubei, omiţând aceasta la calculul preţului mediu a unui mc. de masă lemnoasă pe picior.
Este deci necesar, pentru a se stabili corect cele două valori pe baza cărora urmează a se face încadrarea juridică a faptei, să se efectueze o expertiză tehnică.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul recursului în anulare, se apreciază că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 31 din OG nr. 96/1998, republicată în ianuarie 2000, potrivit cărora răspunderea penală se agravează substanţial în situaţia în care fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de 20 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În consecinţă, potrivit celor menţionate recursul în anulare este întemeiat şi va fi admis, cu consecinţa casării hotărârilor atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se stabili pe cale de expertiză atât cantitatea de lemn tăiată şi valoarea acesteia, cât şi preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
În funcţie de valorile ce se vor stabili urmează a se face şi încadrarea juridică a faptei ţinându-se cont de modificările legislative menţionate.
Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 485 din 25 noiembrie 2002 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, deciziei penale nr. 59 din 11 martie 2003 a Tribunalului Harghita şi deciziei penale nr. 300/ R din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş, privind pe inculpatul D.M.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Odorheiu Secuiesc.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3029/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3040/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
