ICCJ. Decizia nr. 3022/2004. Penal. Art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3022/2004
Dosar nr. 2072/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 271 din 25 noiembrie 2003, Tribunalul Maramureş a condamnat pe inculpatul M.Şt. la 16 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive din 28 ianuarie 2003 şi apoi din 12 februarie 2003, la zi.
S-a reţinut, pe baza probelor administrate că, la data de 27 ianuarie 2003, inculpatul M.Şt. a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe soţia sa M.H., în locuinţa comună, aceasta decedând datorită insuficienţei respiratorii acute, consecutive leziunilor pleuro-pulmonare cu atelectazie pulmonară prin fracturi costale multiple, bilateral.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia nr. 95 din 23 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Declarând recurs, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din raportul de expertiză medico-legală, rezultă că inculpatul a agresat brutal pe soţia sa, provocându-i numeroase echimoze şi hematoame (17), multiple fracturi costale pe mai multe planuri cu infiltrat sanguin corespunzător, leziuni pulmonare şi dilacerare hepatică, acţiuni ce duc la concluzia că el a avut reprezentarea consecinţelor, moartea victimei şi, chiar dacă nu a dorit acest rezultat, l-a acceptat, săvârşind astfel infracţiunea de omor cu intenţie indirectă.
Ca atare, în funcţie de probatoriul administrat, instanţele au încadrat corect, în drept, fapta comisă de inculpat şi au aplicat acestuia o pedeapsă bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce, în continuare, perioada arestării preventive şi se va dispune ca onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Şt. împotriva deciziei penale nr. 95 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de 24 ore din ziua de 28 ianuarie 2003 şi timpul arestării preventive de la 12 februarie 2003 la 3 iunie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3020/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3025/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
