ICCJ. Decizia nr. 3025/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3025/2004
Dosar nr. 1078/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 726 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul S.M.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi timpul reţinerii şi al arestării preventive.
Totodată, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul B.I., recidivist, la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, în baza aceloraşi dispoziţii legale.
S-a reţinut, pe baza probelor administrate, că, în data de 7 martie 2003, pe timp de noapte, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice în barul M. din oraşul Hârlău, cei doi inculpaţi au lovit-o cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată D.I. şi au deposedat-o apoi de căciulă şi de şuba cu care era îmbrăcată. În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Bunurile sustrase au fost luate de inculpatul B.I., care i-a promis inculpatului S.M.L., în schimbul acestora, o căruţă cu lemne.
La percheziţia efectuată la domiciliul numitei P.E., concubina inculpatului B.I., unde locuia şi acesta, s-au găsit şi ridicat obiectele de îmbrăcăminte sustrase de la partea vătămată, căreiai-au fost restituite în cursul urmăririi penale.
Apelurile prin care inculpaţii au susţinut că nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptei şi au solicitat în subsidiar reducerea pedepselor, au fost respinse prin Decizia penală nr. 28 din 3 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
S-a motivat că probele administrate în cauză converg în stabilirea vinovăţiei inculpaţilor, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.L.M. solicitând să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a participat la comiterea faptei. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei de 7 ani închisoare.
Recursul nu este întemeiat.
Pe întreg parcursul urmăririi penale, prin declaraţii succesive date în prezenţa unui avocat, inculpatul S.L.M. a descris cu lux de amănunte modul în care a hotărât, împreună cu celălalt inculpat, deposedarea prin violenţă a părţii vătămate D.I. de bunurile şi banii pe care îi avea asupra sa. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, în acelaşi sens declarând şi coinculpatul B.I.
Declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal prezentat de aceasta, procesele verbale încheiate cu ocazia cercetării locului faptei, percheziţiei şi recunoaşterii din grup a inculpaţilor, precum şi cu ocazia confruntării acestora cu partea vătămată.
Acest ansamblu probator dovedeşte pe deplin existenţa faptei şi vinovăţia inculpaţilor, în sensul reţinut de instanţe.
Pedeapsa aplicată inculpatului recurent, la limita minimă prevăzută de dispoziţia legală încriminatoare, a fost corect individualizată în raport cu gravitatea faptei, modul în care a fost concepută şi realizată activitatea infracţională, precum şi faţă de elementele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Ca atare, cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului S.M.L. va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul avocatului din oficiu.
Din pedeapsă se va deduce reţinerea şi arestarea preventivă pe perioada 10 martie 2003 – 3 iunie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L.M. împotriva deciziei penale nr. 28 din 3 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 martie 2003 la 3 iunie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3022/2004. Penal. Art.175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3027/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
