ICCJ. Decizia nr. 3076/2004. Penal. Legea nr.87/1994. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3076/2004
Dosar nr. 947/2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Arad prin sentinţa penală nr. 1393 din 19 iunie 2002 a condamnat pe inculpatul L.D.P. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, sporită la 3 ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 861 C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) din acelaşi cod, pe o durată de un an, pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi infracţiunea, prevăzută de art. 291 teza I C. pen.
Totodată, a scăzut timpul arestării preventive de la 5 iulie la 3 octombrie 2001.
S-a reţinut că, în perioada 13 septembrie 2000, 21 februarie 2001, în calitate de acţionar asociat al SC A.I. SRL, inculpatul a desfăşurat o activitate clandestină de producere şi îmbuteliere de băuturi alcoolice, a întrunit acte justificative fictive şi nu a evidenţiat în actele contabile veniturile realizate, prejudicind bugetul de stat cu 3.654.218.850 lei.
Tribunalul Arad prin Decizia nr. 261 din 17 aprilie 2003, admiţând apelurile declarate de procuror, inculpat şi partea responsabilă civilmente, a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1984, de la 2 ani închisoare, la 3 ani închisoare, înlăturând sporul de un an, stabilit de instanţa de fond, urmând ca inculpatul să execute, în final, 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 910/ R din 29 septembrie 2003 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de procuror şi inculpat şi ca, inadmisibil, recursul părţii civile.
În temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I pct. 71 C. proc. pen., împotriva tuturor acestor 3 hotărâri a declarat recurs în anulare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, cu privire la pedeapsa de 8 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 40, din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pentru omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind comunicarea de copii legalizate de pe dispozitivul hotărârii definitive, pentru a fi înregistrată la Registrul Comerţului, pentru omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., privind anularea înscrisurilor, falsificate.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii, deoarece:
Potrivit art. 120 C. pen., graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a acesteia, în alta mai uşoară.
Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002, completată prin O.U. nr. 18 din 3 aprilie 2003, prevede în art. 1 că se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, iar art. 8 din aceeaşi lege limitează în timp aplicarea acesteia în funcţie de data comiterii faptei, până la 4 octombrie 2002.
Întrucât infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), nu face parte din categoria celor excluse expres de la graţiere, enumerate în art. 4 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 543/2002, iar data comiterii faptei este anterioară celor prevăzute în art. 8, instanţele de apel şi recurs trebuia să constate că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru această faptă este graţiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 343 alin. (3) C. proc. pen., completul de judecată are obligaţia de a delibera şi asupra oricărei alte probleme, privind justa soluţionare a cauzei.
De asemenea, în art. 357 alin. (2) lit. f) din acelaşi cod, se prevede că dispozitivul hotărârii instanţei trebuie să cuprindă şi cele stabilite cu privire la rezolvarea oricărei alte probleme, privind justa soluţionare a cauzei.
Pe de altă parte, potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind Registrul Comerţului, instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită Oficiului Registrului Comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive şi de pe încheierile ce se referă la acte şi menţiuni a căror înregistrare este cerută de lege (alin. (1)), iar prin aceste hotărâri instanţele judecătoreşti vor dispune şi efectuarea înregistrărilor în Registrul Comerţului.
Conform art. 21 lit. g) din aceeaşi lege, în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare, printre altele, la hotărârea de condamnare a comerciantului pentru faptele penale, care îl fac nedemn de a exercita această profesie.
În considerarea acestor dispoziţii legale imperative, instanţa de fond, condamnându-l pe inculpat pentru infracţiuni de evaziune fiscală, săvârşeşte în exercitarea profesiei de comerciant, ceea ce îl face nedemn de a o mai exercita, avea obligaţia să dispună în cuprinsul dispozitivului hotărârii şi efectuarea înregistrării acesteia în Registrul Comerţului.
Acţiunea civilă este, în general, supusă principiului disponibilităţii.
Dreptul de opţiune privind rezolvarea acţiunii civile în cadrul procesului penal nu funcţionează în cazurile în care, potrivit legii, acţiunea se exercită din oficiu, alături de acţiunea penală.
Din economia dispoziţiilor legale care reglementează exercitarea acţiunii civile rezultă că aceasta capătă caracter oficial şi în alte situaţii decât cele, prevăzute de art. 17 C. proc. pen.
Astfel, în art. 348 C. proc. pen., se prevede că instanţa rezolvă din oficiu acţiunea civilă în cazurile, prevăzute de art. 17 din acelaşi cod, dar şi în cazurile în care acţiunea civilă are ca obiect restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris constituie, potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., una din modalităţile de reparare în natură a pagubei care a fost produsă prin infracţiune.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., măsura desfiinţării înscrisului fals trebuie luată din oficiu, aceasta implicând faptul constatării de către instanţă că înscrisul respectiv a făcut, parţial ori total, obiectul infracţiunii de fals cât şi dispoziţia de a fi anunţat potrivit procedurii reglementate, prin art. 445 C. pen.
Prin urmare, instanţa de fond era obligată să soluţioneze odată cu acţiunea penală şi pe cea civilă.
Aşadar, ţinând seama că a fost legal investită cu judecarea acţiunii civile, Judecătoria Arad trebuia, conform dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., să se pronunţe sub acest aspect, dispunând anularea facturii din 29 septembrie 2000 şi din 6 octombrie 2000, facturilor fiscale din 6 februarie 2001 şi din 7 februarie 2001, precum şi procesele verbale de custodie nr. 78 din 29 septembrie 2000 şi din 6 septembrie 2000.
Pentru motivele arătate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei, în limitele arătate.
Analizând hotărârile atacate, în raport de criticile ce li se aduc prin recursul în anulare, se constată că, într-adevăr, acestea sunt pronunţate cu încălcarea legii.
Instanţele au greşit, atunci când nu au aplicat graţierea pentru pedeapsa de 8 luni închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), când, au omis efectuarea comunicării, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 26/1990, la Registrul Comerţului precum şi atunci, când, a omis să anuleze înscrisurile falsificate.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul în anulare declarat de procurorul general ca fondat, şi să-l admită ca atare, împotriva sentinţei penale nr. 1393 din 19 iunie 2002 a Judecătoriei Arad, deciziei penale nr. 261 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Arad şi deciziei penale nr. 910/ R din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul L.D.P.
Se vor casa deciziile atacate şi sentinţa penală numai cu privire la omisiunea aplicării art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la aplicarea graţierii, pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), la omisiunea aplicării art. 7 din Legea nr. 26/1990 şi art. 348 C. proc. pen.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, se va înlătura sporul de pedeapsă şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, se va constata graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Se vor contopi restul pedepselor, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, în condiţiile art. 861 C. pen.
Se va dispune comunicarea hotărârii în Registrul Comerţului.
În baza art. 248 C. proc. pen., se vor anula înscrisurile falsificate.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 1393 din 19 iunie 2002 a Judecătoriei Arad, deciziei penale nr. 261 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Arad şi deciziei penale nr. 910/ R din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul L.D.P.
Casează deciziile atacate în totalitate şi sentinţa penală nr. 1393/2002 a Judecătoriei Arad, numai cu privire la omisiunea aplicării art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la pedeapsa aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); la omisiunea aplicării art. 7 din Legea nr. 26/1990 şi art. 348 C. proc. pen.
Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1393/2002 a Judecătoriei Arad, înlătură sporul de pedeapsă şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Contopeşte celelalte pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 1393/2002 a Judecătoriei Arad în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare, în condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, dispune comunicarea hotărârii la Registrul Comerţului.
În baza art. 348 C. proc. pen., anulează înscrisurile falsificate: factura din 29 septembrie 2000; avizele de însoţire a mărfii din 29 septembrie 2000 şi din 6 octombrie 2000; facturile fiscale din 6 februarie 2001 şi din 4 februarie 2001; procesele-verbale de custodie din 29 septembrie 2000; din 6 octombrie 2000.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3075/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 308/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
