ICCJ. Decizia nr. 3102/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3102/2004
Dosar nr. 3172/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 1 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul penal nr. 185/2004, s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului M.G., în baza art. 3002, raportat la art. 160 lit. b) C. proc. pen.
S-a reţinut că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., subzistă, astfel că, constatând legalitatea şi temeinicia acesteia, instanţa de judecată a menţinut-o.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs inculpatul M.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi punerea sa în libertate.
Totodată, recurentul a certificat măsura dispusă de instanţa de judecată şi sub aspectul faptului că nu s-a precizat termenul până la care aceasta este menţinută.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 38515 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Prin sentinţa penală nr. 18 din 9 februarie 2004 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul M.G. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 zile, de la 9 februarie 2004 până la 9 martie 2004, inclusiv.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei cu începere de la 24 septembrie 2003, la zi.
În sarcina inculpatului s-a reţinut că, în ziua de 21 mai 2003, împreună cu I.G., l-a lovit în mod repetat cu pumnii şi picioarele pe R.V., cauzându-i un şoc traumatic şi hemoragic, cu multiple fracturi costale şi rupturi pleuropulmonare în urma cărora acesta a decedat.
Apelul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 19 februarie 2004, măsura arestării preventive fiind menţinută succesiv.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de judecată a procedat temeinic şi legal verificând măsura arestării preventive şi dispunând menţinerea acesteia.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive prin încheierea de şedinţă nr. 138 din 25 septembrie 2003 a Tribunalului Vâlcea subzistă şi în prezent. În conformitate cu dispoziţiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., s-a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., care este mai mare de 4 ani închisoare, precum şi pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă pentru opinia publică, întrucât acesta este acuzat de o infracţiune gravă împotriva vieţii, comisă cu brutalitate, împreună cu o altă persoană care are statut de recidivist.
Cât priveşte critica formulată prin motivele de recurs, în sensul că instanţa de judecată nu a prevăzut intervalul de timp pentru care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive, Curtea constată că şi aceasta este nefondată.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Textul invocat mai sus stabileşte obligaţia instanţei de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 69 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Instanţa de judecată nu este obligată să limiteze în timp intervalul de timp pentru care dispune menţinerea măsurii, ci doar ca, în termenul a 60 de zile, să verifice legalitatea şi temeinicia măsurii, ceea ce Curtea de Apel Piteşti a făcut, respectând pe deplin dispoziţiile legale în materie.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului M.G. urmează să fie respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 1 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosar nr. 185/2004, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3101/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3103/2004. Penal. Lg.87/1994. Recurs în anulare → |
|---|
