ICCJ. Decizia nr. 3118/2004. Penal. Plângere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3118/2004

Dosar nr. 2057/2004

Şedinţa publică din 8 iunie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin sentinţa nr. 25 din 23 martie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.M. cu domiciliul în Tulcea, str. Spitalului împotriva rezoluţiei procurorului, dispusă în dosarul penal nr. 242/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cu obligarea petentului la plata sumei de 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut în fapt, că petentul în noaptea de 9 august 2002, fiind în stare de ebrietate, s-a certat cu soţia sa, M.P., care în final a anunţat organele de poliţie.

Un echipaj format din N.D. şi M.A., agenţi principali ai Poliţiei municipiului Tulcea, birou-ordine publică, s-a deplasat la domiciliul celor doi soţi, invitându-l pe M.M. la sediul poliţiei.

Petentul a avut un comportament injurios atât faţă de cei doi agenţi de poliţie, cât şi faţă de inspectorul B.M. şi plutonierul adjutant şef L.S., la sediul poliţiei, fapt pentru care a fost sancţionat contravenţional în baza Legii nr. 61/1991.

Petentul a susţinut că a fost agresat de către cei patru lucrători de poliţie, leziunile corporale produse fiind consemnate în Certificatul medico-legal nr. 534 din 12 august 2002 de către medicul legist care l-a examinat.

Respingând plângerea, instanţa a reţinut, din coroborarea probelor, rezultând din declaraţiile martorilor M.P., T.L. şi P.M. că, în noaptea respectivă a avut loc un incident familial destul de grav, deoarece petentul aflat într-o stare avansată de ebrietate nu i-a permis soţiei sale să intre în apartament, aceasta chemând în ajutor pe tatăl său şi pe concubinul surorii sale.

Instanţa a reţinut, totodată, că, nici una dintre persoanele audiate nu confirmă faptul reclamat de M.M., şi anume că a fost molestat fizic de către cei patru lucrători de poliţie, situaţie în care, rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M., N.D., M.A. şi L.S., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., este întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe M.M. a declarat recurs, în termen legal, prin care a o consideră netemeinică, deoarece nici organele de urmărire penală şi nici instanţa nu au administrat toate probele pentru a lămuri cauza sub toate aspectele.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivul de recurs invocat, Înalta Curtea constată în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, că acesta nu este fondat, urmând a fi respins.

În acest sens, organele de urmărire penală au audiat toate persoanele care au fost de faţă la derularea conflictului dintre petent şi soţia sa, precum şi la cel dintre el şi organele de poliţie, cărora s-a opus cu violenţă (a dat cu picioarele în autoturismul cu care acestea au sosit la locuinţa petentului) de a le urma la secţia de poliţie pentru a da explicaţiile ce se impuneau în legătură cu scandalul provocat la domiciliul său.

M.M. a susţinut că leziunile constatate de medicul legist i-au fost provocate de către poliţişti, însă această împrejurare nu rezultă din probele dispuse şi administrate de către organul de urmărire penală, nefiind elemente care să ateste că a fost agresat de către aceştia, situaţie în care plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiţilor B.M., N.D., M.A. şi L.S., pentru infracţiunea de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost corect respinsă ca neîntemeiată.

În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul M.M. şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.

Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 3115/2004. Penal. Art.182 alin.1 c.pen. Recurs...  ICCJ. Decizia nr. 3121/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3118/2004. Penal. Plângere. Recurs