ICCJ. Decizia nr. 3115/2004. Penal. Art.182 alin.1 c.pen. Recurs în anulare

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3115/2004

Dosar nr. 1108/2004

Şedinţa publică din 8 iunie 2004

Asupra recursului în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Fălticeni, prin sentinţa penală nr. 378 din 3 iunie 2003, a condamnat pe inculpatul D.I. la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) şi a art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 83 din acelaşi cod, instanţa a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 281 din 29 mai 2001 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin neapelare şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul urmând să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a reţinut, în fapt, că, la 10 august 2002, inculpatul pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, după ce a urmărit-o pe partea vătămată C.C., a lovit-o cu o scândură în zona capului şi, când aceasta a căzut, a continuat să-i aplice lovituri cu o furcă şi cu picioarele peste tot corpul, violenţele încetând doar la intervenţia martorilor.

Ca urmare a acestei agresiuni, partea vătămată a prezentat fractura tibiei drepte, excoriaţii, echimoze, hemoragie subconjuctivală, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri contondente, alungite, la data de 10 august 2002, timpul de îngrijiri medicale s-a prelungit de la 55-57 de zile la 90-100 zile cu incapacitatea de muncă corespunzătoare (Certificat medico-legal, nr. 1408/ E din 15 august 2002, întocmit de Serviciul de medicină legală Suceava şi completat la 16 decembrie 2002, filele 7 şi 9 din dosarul de urmărire penală).

În temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare pentru desfiinţarea hotărârii, apreciată ca pronunţată cu încălcarea legii, întrucât pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată.

Examinând sentinţa atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul în anulare fondat, urmând a fi admis.

În acest sens, la stabilirea pedepsei, instanţa nu a analizat în mod complet şi profund circumstanţele reale în care s-a săvârşit fapta şi nici datele ce caracterizează persoana inculpatului care, deşi tânăr, se confruntă pentru a doua oară cu exigenţele legii penale (în anul 2001 a fost condamnat pentru violare de domiciliu şi distrugere, copie de pe cazierul judiciar) dând o eficienţă sporită circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen., reţinute în favoarea sa, prin aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare, situată cu mult sub minimul special, de 2 ani închisoare, prevăzut de art. 182 C. pen.

Cu luarea în considerare a împrejurărilor în care s-a comis fapta şi care atestă un grad de pericol social concret semnificativ, precum şi a datelor ce privesc persoana inculpatului, Înalta Curte va majora pedeapsa de la 6 luni la un an închisoare cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 414¹ alin. (1), coroborat cu art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa hotărârea atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată şi la cea de executat, în sensul că: va majora pedeapsa de la 6 luni închisoare la un an închisoare, va menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa pe lângă cea stabilită în cauză, în final, 3 ani închisoare şi va deduce din aceasta perioada executată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 378 din 3 iunie 2003 a Judecătoriei Fălticeni, privind pe inculpatul D.I.

Casează hotărârea atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată în cauză şi la pedeapsa de executat.

Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74, art. 76 din acelaşi cod, în sensul că o majorează de la 6 luni închisoare, la un an închisoare.

Menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii de 2 ani aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 281 din 29 mai 2001 a Judecătoriei Fălticeni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă perioada executată.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.