ICCJ. Decizia nr. 3122/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3122/2004
Dosar nr. 2223/2004
Şedinţa publică din 8 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa penală nr. 20 din 4 februarie 2004, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului G.G. privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 113 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Călăraşi, cu motivarea că situaţia grea a familiei sale impune prezenţa sa la domiciliu.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că, din referatul de anchetă socială, efectuat în cauză în dovedirea motivelor invocate în cererea formulată „rezultă că soţia petentului locuieşte singură într-un imobil în stare bună, compus din 5 camere, iluminat electric. Este pensionară, având posibilităţi materiale pentru a-şi asigura existenţa, sus-numita nu doreşte ca petentului să-i fie admisă cererea".
Împotriva acestei sentinţe, condamnatul a declarat apel, care a fost respins, prin Decizia nr. 218 din 24 martie 2004, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu motivarea că nu s-a făcut dovada împrejurărilor invocate în cererea de întrerupere a executării pedepsei.
În termen legal, Decizia a fost atacată cu recursul condamnatului, care invocă aceleaşi motive de netemeinicie referitoare la neluarea în considerare a situaţiei grele în care se afla soţia sa ce are nevoie de ajutorul lui.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 455, raportate la cele ale art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată".
Potrivit anchetei sociale dispuse şi efectuate în cauză, soţia inculpatului, G.M., locuieşte singură într-un imobil proprietate personală, bine întreţinut. Aceasta este pensionară şi are o stare a sănătăţii bună, iar din cele constatate la faţa locului, aceasta „posedă posibilităţi materiale pentru asigurarea celor necesare traiului zilnic", iar „din discuţiile cu sus-numita nu rezultă că doreşte ca soţul său să fie eliberat din penitenciar".
Aşa fiind, nu rezultă unele împrejurări speciale care să împiedice executarea pedepsei de către condamnat, situaţie în care instanţele au hotărât corect respingerea cererii formulată de acesta în acest sens.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul G.G. şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 218 din 24 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3121/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3123/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
